Zi.

Definitia unei zile de vara:

Un strop de pasiune, cateva linguri de dor, un pachetel de iubire, cateva petale de resentiment, o lingurita de obsesie, toate impletindu`se cu razele toride de soare si stropii reci de lacrimi de pe obraz,amestecate fiind cu adierea vantului de seara dau reteta unei zile obisnuite de vara.

In functie de gust, se poate asorta cu o garnitura din flori provenite din gradina urii.

...de azi

Pe zi ce trece imi dau seama ca oamenii sunt din ce in ce mai expusi sa`si piarda intelectul, nivelul intelectului uman ajungand la egalitate cu cel animal. Crud.

Proportiile cuvantului "razbunare" cresc cat vezi cu ochii...Aceeasi crestere se inregistreaza si in cauza dramei facute din anumite subiecte minore, si in cazul efectelor SPM, efecte exagerate, si, de multe ori mimate, ce ascund un talent ascuns de actor cu multa experienta...multe persoane exagereaza in anumite domenii si, cu tact, dau vina pe SPM...

In ziua de azi, oamenilor nu le mai pasa de sentimente, nu mai stiu definitia cuvintelor: afectiune, stima, iubire, pasiune, simpatie etc. De multe ori oamenii calca cu bocancii plini cu noroi peste aceste sentimente.

Oamenii din ziua de azi se hranesc din ura si razbunare, adora sa raneasca semenii lor, si nu le pasa de mai nimic...

Lucrurile pe care le stimeaza oamenii din ziua de azi: banii, masinile scumpe, baieti "hunk", fete "sexy", ochelari de fite, haine de firma etc.[b.l.e.a.h.]

Ce ciudati sunt oamenii...ma fac sa ma simt exilata pe Terra, provenind de pe nustiu care planeta X ce se afla la miliarde de ani lumina fata de Terra.

E timpul...

E timpul...

E timpul..

Ma indrept spre tine.

Imi sangereaza ochii si ranile din suflet..

Bate vantul, imprastiindu`mi visele printre petalele de crin,

Petale scuturate peste cavou.

Ploua cu picaturi reci ce`mi sterg de pe fata zambetul,

Ultimul zambet fortat si chinuit..

E noroi, dar nu`mi pasa..
Eu ma indrept spre tine.

Ploaia a sters orice urma de "tu" asa cum te cunosteam eu..

Te`a schimbat intr`un monstru..

Un demon buimac...exilat pe Pamant..

Parca esti doar o umbra

La inmormantare...

O alta umbra ratacita...

De ce ai venit?

Sa`mi amagesti si ultimele clipe petrecute deasupra noroiului?

Sau poate sa`ti ceri iertare...tu-demonule..

Sau nu..

Ai venit sa te bucuri...Sa razi de nefiinta mea...

Ma indrept spre tine..

Te privesc lacrimand pentru ultima data

Si ma intorc langa cavoul brodat cu diamante fine..

Vantul a alungat toate petalele de crin de pe cavou..

A alungat odata cu ele si amintirile mele..

Te`a alungat si pe tine-

Ai disparut-

Si plec si eu...

Vis...

Vis..

Sub veselul cires...e umbra -perfecta atmosfera astazi-

Mangaiata fiind de cateva picaturi de ploaie ratacite,

cazute, ce`i drept, dintr`un nor solitar-de culoare gri spre negru-

adorm...

Ma las prada vesnicului vis..

acelasi vis mereu..tinandu`se scai de clipele mele de profunda liniste sufleteasca..

acelasi vis, in care ea, mireasa imbracata`n rochie neagra de matase ma striga...

ma striga din ce in ce mai accentuat, ma cheama sa ma contopesc in nefiinta cu ea...

eu-fug...alerg si ma chinui cu toate puterile sa scap de ea...

si ea ma urmareste...

Si apoi apari tu, si dispare ea...

Apoi dispari si tu, apoi ma trezesc...

Banal, inacceptabil de banal vis...

Apoi ma scald in neputinta...

sub veselul cires...

Etichetele si etichetarea, a eticheta persoane...

Etichetele si etichetarea, a eticheta persoane...

De ceva vreme voiam sa tratez acest subiect...

Am sesizat ca unor persoane le place sa "eticheteze" lumea din jur...exact ca pe un obiect obtinut la o fabrica unde procesul de productie robotizat...ca pe acele obiecte aparute pe o banda rulanta, carora li se pune aceeasi eticheta de niste alte masini, care habar nu au ce eticheteaza defapt...ele doar eticheteaza...si atat...apoi, obiectele sunt asezate frumos, dupa eticheta, in cutii corespunzatoare...

ajunse pe taraba, obiectele respective sunt expuse oamenilor sub acelasi nume, cel indicat de eticheta...vanzatorul, si el...poate habar nu are ce vinde defapt...si ce se afla defapt sub acea eticheta...decat sa`si oboseasca sinapsele, prefera sa accepte informatia primita "de`a gata", informatie de pe eticheta, bineinteles...

Vine X la taraba si cere un oarecare produs "*"...vanzatorul ii spune ca nu are "*", dar ii arata obiectul despre care discutam mai sus...X, pare destul de nemultumit, stramba usor din nas, ridica spranceana stanga [proces ce`i scoate in evidenta profunzimea ochilor caprui ce priveau indecisi spre produs]...si se decide pana la urma sa cumpere produsul sugerat...

Ajunge acasa, rupe eticheta, si ca sa vezi...X pare multumit...Scapat de eticheta, obiectul nostru nu mai emana aceeasi impresie respingatoare...X isi da seama ca obiectul nu corespundea cu detaliile de pe eticheta, ci era cu mult superior...

De ce scriu asta? Am dat doar un exemplu de etichetare gresita...Adica, nu inteleg procesul asta de etichetare a persoanelor pe banda rulanta...persoanele sunt etichetate dupa o prima si ultima impresie si atat...nu se mai investigheaza pentru a se pune "verdictul" real...

22 mai 2010 `s sentiments...

***

"John: ce frumos ai scris...

John: astea ar trebui sa apara si pe blogul tau.."

***

e exact ca si pufuletii...am punga de pufuleti in mana...si mananc din ea...si eu simt ca nu mai pot sa mananc...dar subconstientul meu nu ma lasa sa ma opresc...si continui sa mananc din punga...numai ca....diferenta e ca punga de pufuleti se termina la un moment dat...si in cateva minute dupa ce se termina, uit de pufuleti...raman doar cu starea aia ca am mancat cam multi....dar in mare, ce simt eu e exact ce simte o oricare alta persoana cand are o punga de pufuleti in mana...[alegoric]...

***

ma simt ca intr`un labirint...in inima labirintului, chinuindu`ma sa gasesc iesirea, murdara pe haine si pe maini din cauza noroiului provocat de o ploaie nesimtita...obosita, de cat am incercat...si tot incercat...si tot incercat sa ma catar pe unul din acesti pereti ce ma inconjoara...pentru ca tind sa cred ca daca voi reusi sa ma cocot pe unul din acesti pereti, voi vedea iesirea....

O, tu, iubire...

O, tu, iubire...

O, tu, iubire,

Sentiment ireal de fericire...

Tu, lanterna mea cand sunt cuprinsa de`ntuneric,

Ma porti, ma luminezi

Catre prapastie.

Ma impingi in prapastie,

Tu, iubire, calauza mea,

Jurandu`mi ca`mi va fi bine.

Tu, sentiment hipnotizant,

Ma faci sa ma las condusa de tine.

Nu ripostez.

Tu, iubire, iesi victorioasa.

Ma arunc plina de bucurie si vise ireale

In neant.

Si ma zdrobesc de raceala stancilor.

Si ma intep in spinii din juru`mi...

O, tu, iubire,

Sentiment ireal de fericire...

Am crezut in tine si am dat de spini.

Vraja ta a incetat.

Razionez.

O, tu, iubire,

Sentiment ireal de fericire...

Lipsita de vlaga, privesc in sus, la tine.

Tu razi, esti fericita...Felicitari!

Ai reusit din nou sa iti bati joc de mine!

6 zile dupa Necropsie

6 zile dupa Necropsie

Vant. Picaturi de ploaie.

Vant din ce in ce mai puternic.

Sunetul produs de suflul vantului

Imi seamana cu chemarea mortilor.

Mortul imi striga numele.

Ma indrept spre cimitir.

Mortul pare suparat.

Ma striga tot mai des.

Ploua din ce in ce mai puternic.

Sunetul produs de picaturile ce se izbesc de noroi

Imi seamana cu sunetul produs de picaturile tale de sange

Ce se izbeau de podeaua rece,

In incaperea`ceea sumbra.

Ajung la mort.

La cenusa lui.

Da.

E suparat.

Imi cerseste inima`si`napoi.

Dar refuz.

Acum inima imi apartine.

Mortul repeta.

Eu cedez.

Scot inima din folia transparenta

Si o pun langa cenusa.

Renunt la mort.

El a renuntat demult la mine.

O lacrima curge in mine,

El pare fericit.

Nu mai ploua.

Nu mai bate vantul.

Subit, o raza de luna a fulgerat cimitirul.

S`a oprit mangaind inima mortului.

Ezita.

Eu am observat o picatura de sange

Ce se obosea cu toate fortele

Sa se scurga din inima.

Suvenir..

Cu lacrimi curgand in mine,

Cu inima inghetata,

Cu ochii tristi,

Si cu o sadica privire..

Plec..

Necropsie

Necropsie

Cadavrul tau...

Insetata...Il admir...

Atat de perfect cand tace...

Cu ochii lui inchisi..pe veci...

Pleoapele vineti imi amintesc

De apusul zilelor de mai

Pe care`l priveam sclipind de fericire..

Pe atunci...

Iau, cu lacrimi in ochi un cutit...

Privind lama lui,

Vad reflectandu`se buzele cadavrului...

Priveliste spulberata de o lacrima scursa de pe obraz,

Oprita, parca suspinand, pe lama ascutita...

Insetata, iti caut inima...

Lama aluneca usor...

O lacrima se contopeste cu picaturile de sange...

Ultimile picaturi de sange...

Ajung in final la inima...

O smulg cu sadism

Si o infasor intr`o folie transparenta...

Mi s`a spus ca i se va da foc cadavrului..

Si ca daca vreau sa pastrez ceva, pot s`o fac..

Si am ales inima lui...

Pe veci o voi pastra.

Au venit cei ce il vor lua de langa mine pe veci,

Mi`au spulberat visele...

Au luat mortul...

Nepasatori..

I`am urmat, plangand..

Ajunsa intr`o incapere sumbra,

Vad in mijlocul ei o inaltatura imensa

Si niste lemne aruncate la intamplare...

Nu realizam inca..

Dar era ultima data cand aveam sa vad mortul..

L`au pus in mijlocul inaltaturii..

Si cu ochii sticlind, i`au dat foc...

Si cadavrul ardea...

Si ardea..

Si ardea..

Lacrimile`mi nu mai dovedeau sa`si urmeze cursul pe obraz..

Erau obosite..

Curgeau lent..

Si apoi cadeau, lovindu`se de podeaua rece,

Pe care cu picioarele goale o calcam...

si s`a terminat...

A ars mortul..

Cu regrete, ma intorc si plec...

Cu inima invelita in folia transparenta...

Acum imi apartine!

PE VECI!!

Vis de FEVRUARE

Vis de FEVRUARE

Daca te`as avea in fata mea....

As sta putin sa te analizez...

Si as observa ca te`ai schimbat...

Apoi..dorinte m`ar cuprinde:

Sa te privesc insistent in ochi..

Sa te strang puternic in brate..

Sa`ti strang mana intre palmele`mi reci...

Sa te mai strang inca o data in brate..

Sa uit ultima lacrima rece

Ce se plimba fara sens pe obrazu`mi arzand..

Sa`ti strang iar mana intre palmele`mi reci...

Sa te privesc inca o data in ochi..

Spunandu`ti ca, desi te`ai schimbat...

Vei ramane pe veci CEL de care m`am indragostit candva...

Si CEL pe care [apropo] nu l`am uitat...

Si te`as privi ore`n sir insistent in ochi...

Si ore`n sir ti`as strange mana`ntre palmele`mi reci...

Si ore`ntregi te`as strange`n brate...

...SANSA ZILNICA...

...adesea intalnim/zarim cate`o persoana si utilizam clasica sintagma: "Ce coincidenta!"...

...dar s`a gandit cineva la cat de scazuta [extrem de scazuta] este probabilitatea de a intalni/zari persoana respectiva?..

...eu am incercat cat de cat sa definesc aceasta probabilitate cu ajutorul matematicii [bineinteles]...

...astfel am ajuns la urmatorul rezultat:

SANSA ZILNICA[S.Z.] de a intalni/zari pe cineva = intervalul de timp in care privirea ti`a fost intersectata cu "aura" respectivei persoane raportat la {numarul minutelor dintr`o zi [24*60 minute intr`o zi] inmultit cu numarul de locuitori ai orasului respectiv[numar ce include si eventualii turisti :)) ] }

EXEMPLU:

Intr`o zi magnifica de marti, 16 feb...plimbandu`ma cu John[Ioana][scriu numele ei intre paranteze la solicitarea acesteia...pentru mine, ea John va ramane pentru totdeauna...;) ] pe strazi [avand totusi ca tinta curtea liceului]..dau nas-in-nas cu o persoana X..

...astfel...calculand SANSA ZILNICA de a intalni respectiva persoana am descoperit:

S.Z. = 1/[24*60*(8000+10)]

S.Z. = 1/(1440*8010)

S.Z. = 1/1153440

impresionant...

Status in vid

melancolie in mintea`mi.

stiind ca nu existi..tu- perfectiune...

ireal sentiment de bine ma`nfasoara...

cum ziceam..ireal;

asa cum inima nu bate in mediu vid,

asa nici binele nu exista...in acest mediu vid-dpdv al sentimentelor-viata...

o idee geniala a facut ca perfectiunea sa i se atribuie doar naturii..

nici nu m`as fi asteptat la altceva...

sa i se fi atribuit omului..hmm...nicio sansa!!

asta ar fi insemnat sa jignesti teribil firava perfectiune a petalei de trandafir ..

simplitatea perfectiunii picaturii de ploaie,

sau chiar impresionant de perfectele detalii ale fulgului de nea...

Peisaj

Peisaj

Picaturi de sange pe zapada alba, pura,

isi fac sadica prezenta...

apar nestingherit din cavoul negru

in care am ingropat ce mi`a ramas din inima...

Tragic peisaj...

O inima sangerand fara oprire,

Tu indiferent...

Involuntar se scurge o lacrima pe obrazu`mi arzand...

cade...

se loveste usor in zapada proaspat cernuta

si se contopeste cu ea...

Tragic peisaj...

Motto

Tocmai cautam un motto printre citatele mele preferate pentu un concurs de poezii si mi`a dat prin cap ca ar fi bine sa pun si pe blog cateva dintre citatele mele preferate..

1."Cel ce marsaluieste vesel in rand cu trupa deja si`a castigat dispretul meu. I s`a dat ditamai creierul din greseala, din moment ce maduva spinarii i`ar fi ajuns." [Albert Einstein]

2."Doua lucruri sunt infinite: Universul si prostia umana. In legatura cu primul nu sunt insa sigur! " [Albert Einstein]

3."Cea mai frumoasa si profunda traire omeneasca este misterul."[Albert Einstein]

4."Omul nu este altceva decat ceea ce a facut evolutia din constientul sau."

[Julien Huxley]

5.""Moartea este un fenomen simplu in natura, numai oamenii il fac inspaimantator."

[Marin Preda]

6."Scopul vietii omenesti este evolutia constientului"[C.G.Jung]

7."I`m a natural progression of the species. Evolution is a part of nature and nature kills."

Gand matinal

Pe birou, o crizantema uscata de timp,

Deschid o carte si o pun intre doua file,

[Asta doar pentru a pastra pentru totdeauna vie ziua de astazi...]

Si raman surprinsa..

Din acea carte a cazut o petala de trandafir;

Rosie, putin uscata, dar neatinsa de timp...

[Mi`am dat seama ca timpul e relativ, se pare ca a ignorat acea petala]

Inca mai sesizam finetea si sensibilitatea petalelor vii de trandafir...

Trandafirul de la tine...

Imi plimb usor degetul aratator peste acea dovada a unei intamplari pierdute...

Si imi dau seama ca inca mai pastrez, intr`un colt al inimii,

Amintirea vie a acelei zile...

Iau petala ce`mi cazuse pe genunchi

Si ii fac loc printre alte petale

In colajul ce tocmai il terminasem...

Se integreaza perfect...

Joc

Actor fiind in piesa regizata de destin,

Ma joc cu umbra mea,

In lumea mea, doar a mea,

Lumea in care ma simt împlinita,

Departe de retardul autohton..

Subit, ai aparut si tu,

Imi privesti insistent umbra,

Dar nu reusesti sa gesticulezi nimic..

In ochii tai, vad liniştea dintr`un cavou,

Vad întunericul din cimitir,

Vad negrul cerului in lipsa lunii..

Dar nu reuşesc sa te vad pe tine,

Iti vad doar ochii...

Cu gânduri profunde marsaluind prin mintea`mi,

Imi continui jocul

In piesa regizata de destin..

Dispret fata de lume

Soarele plange cu lacrimi de roua;

Lacrimi ce-mi patrund in suflet

Prin perdeaua de la fereastra inimii.

Soarele plange si ploua...

Ploua cu lacrimi de roua.

Soarele-si arata dispretul fata de lume;

Dispret ce-mi patrunde in sange

Prin usa de la inima mea.

Surprinsa de dispret fata de lume,

privesc soarele cum plange de dor,

privesc cum ma sting odata cu luna,

privesc cum incet ma rup de lume,

privesc la Soare, apoi la roua din jur.

Soarele plange cu lacrimi de roua,

Plange si-si varsa dispretul fata de lume.

Destin de om

Suspin dupa fericire la fiecare pas,

Dupa fiecare rasuflare scurta, inecata...

Destin nenorocit de om...

Desi doream nemurire

Si priveam viata razand

Sub razele de luna,

Sub stelele ce-mi croiesc destinul,

M-am schimbat...

Acum nu mai zambesc decat fortat,

Nu mai respir decat fortat.

Simt cum venele imi seaca,

Simt cum ma evapor

Printre cuvinte dureroase,

Sadicele tale cuvinte,

Ce nu-mi mai dau decat cosmaruri...

Ma las prada nenorocitului destin,

Imi astept finalul,

Sub umbra neagra a veselui cires,

Ascultand melodia ta.

Clipe, momente, decizii gresite,

Sentimente...

Toate intr-un film imi deruleaza-n minte...

Mireasa cu rochie neagra de matase

Din sicriul de cristal

Imi zambeste tamp, fortat...

Da...E fata din vis...

Sunt chiar eu,

Eu cea ce privea viata

Prin lentile ciudate,

Ce ascundeau tristetea si esecul...

Cea ce zambea apusului de soare,

Stelelor ce-si jucau rolul pe cer,

Rol decis de nenorocitul destin;

Eu,cea care scriu, compun,

Cea care doarme sub norul negru de fum,

Cea care-a uitat ce-nseamna 'colorat'...

Cea care suspina sub cires.

Mireasa cu rochie neagra de matase

Din sicriul de cristal

Ma atrage spre ea,

Pentru o contopire vesnica...

Accept.