Destin de om

Suspin dupa fericire la fiecare pas,

Dupa fiecare rasuflare scurta, inecata...

Destin nenorocit de om...

Desi doream nemurire

Si priveam viata razand

Sub razele de luna,

Sub stelele ce-mi croiesc destinul,

M-am schimbat...

Acum nu mai zambesc decat fortat,

Nu mai respir decat fortat.

Simt cum venele imi seaca,

Simt cum ma evapor

Printre cuvinte dureroase,

Sadicele tale cuvinte,

Ce nu-mi mai dau decat cosmaruri...

Ma las prada nenorocitului destin,

Imi astept finalul,

Sub umbra neagra a veselui cires,

Ascultand melodia ta.

Clipe, momente, decizii gresite,

Sentimente...

Toate intr-un film imi deruleaza-n minte...

Mireasa cu rochie neagra de matase

Din sicriul de cristal

Imi zambeste tamp, fortat...

Da...E fata din vis...

Sunt chiar eu,

Eu cea ce privea viata

Prin lentile ciudate,

Ce ascundeau tristetea si esecul...

Cea ce zambea apusului de soare,

Stelelor ce-si jucau rolul pe cer,

Rol decis de nenorocitul destin;

Eu,cea care scriu, compun,

Cea care doarme sub norul negru de fum,

Cea care-a uitat ce-nseamna 'colorat'...

Cea care suspina sub cires.

Mireasa cu rochie neagra de matase

Din sicriul de cristal

Ma atrage spre ea,

Pentru o contopire vesnica...

Accept.