în afara gândului
nopți de vară pierdute sub nucul păzitor veșnic sfătuitor al gândului meu, imi perforează existența în locuri neatinse la limita gândirii ce-mi sângerează-n mintea-mi. vidul de după contur se subțiază dominat de gânduri, inundat de vise infinite în infinit de vid nu crede, doar rânduri albe pe foi negre că-n vid nici nu există alb sau negru. aprinde flăcări mari în beznă și arde vidul minții și ia cenușa și înghite-o în gândirea-ți limitată cu margini fine de pânză de păianjen. umple vidul cu păianjeni colorați cu cenușa pânzei lor, și arde-l iar și-nghite-l în gândire. împinge-ți existența afara gândului ce îți mănâncă vidul lasă gândul să se-nfrupte din existența ta. și nu-ncerca să îi dai sens și nu te-mpotrivi. trăiește!