Taci, tu,
Taci, tu, isterică mireasă și nu-ți boci povestea în urechea iadului de lângă tine, ce râde înecat de fericire că ți-ai greșit cărarea! Gustă din alcool și uită de pomii verzi și zilele senine, căci azi tu ai murit. Soarbe ușor abisul fericirii din picătura de alcool și uită tot ce știi; învăluie tristețea-n amintire, și-nghite lacrima sărată. Înaintează! Și speră c-ai să scapi cândva!