Ellixmmer

nu voi mai posta pe blog. nu are rost. decizie irevocabilă. adio! L.E. 2026 here I am :))

gândesc haotic. nu se leagă. s-ar putea că nu sunt eu încă. sunt om, cu prea multe idei, dar nu sunt încă eu. eu sunt departe în univers și plutesc în toate direcțiile. într-un proces de metamorfoză. nu știu când mă întorc. când am să vreau cu adevărat probabil. shit! cine o să înțeleagă? eu sunt absentă,  într-un proces de retragere lentă. mă inspiră ora înserării și sarea de pe fundul mării. mă târăsc pe drum și intenționat mă împiedic în scrum. voi cei ce fugiți, opriți-vă, trăiți! 18 octombrie 2013 - coșmaruri, meditare, gânduri ample - romane nescrise, neînțelegere, concluzii, nu sunt încă eu.

mă scald în ploaie azi! e infernal și râd. nu am dormit de mult. lichidul roșu din capilare s-a uscat. cu flori în păr, cununi de crini, școlărițele visează. cadavrele de ieri acum s-au mai uscat. și bocetul s-a mai oprit, văduvele s-au resemnat. numai ploaia, tacticos ne cântă. le cântă mirilor tăcuți, copiilor ce încă nu-s născuți și morților ce zac pe mese azi. copacii se dezbrcă lent însetați de sodomie. dar noi nu știm, noi știm că-i toamnă. copaci - actori tăcuți, demoni nemiloși, pe care toamna îi transformă. tu, toamnă ce-mi alungi culorile din curcubeu, de ce nu mori și tu? de ce nu-ți cumperi un mormânt? și zboară pălării de pasageri prin aer sau poate-s numai corbii rătăciți, distorsionați de vânt și gânduri, de copaci nebuni și de vulgare rânduri.

e haos plin de aripi, acum e primăvară. deși afară cerul scuipă viermi lichizi ce urlă după ajutor, aici urlă visele de mai, de primăvară. e haos plin de versuri, și de refrene neritmate. tu nu-nțelegi, nu știi, că nu asculți, tu nu auzi. mii de sclipiri și mii de felinare dansează la răscrucea drumurilor. e haos. nu-l opri! stau stâlpii veșnici martori la roiuri infinite de gânduri despre ... și nu se miră, c-au ascultat destule; se bucură și ei tăcuți în felul lor. lunaticii de la azil fug pe străzi de dor. ți-am zis, e haos. e haos plin de aripi. asfaltul rece de la stropi prinde glas sub pași și râde. l-a spălat și râde alarmant. și cum să nu pășești, când te-a captat în haos? dezordine și haos. aleargă unicorni prin vene, se-mpiedică în capilare cad și se ridică. fierbe epiderma în flacăra din gând. sub fumul gros îmi zic: e haos! nu-l opri!

mi-e frică din nou se-ascund cadavre-n ceai și mișcă dacă sorb. plutesc celule-n apă și fug de frig și de alcool. dorm păianjeni verzi sub varul alb din hol și dracii îi hrănesc. și-n vânt sunt pânze și-atârnă de pervaz și se izbesc de epidermă și se transformă în acid și ard. chibritele nu se aprind, oxigenul s-a sfârșit. mori!