Ellixmmer

Pe birou, o crizantema uscata de timp, Deschid o carte si o pun intre doua file, [Asta doar pentru a pastra pentru totdeauna vie ziua de astazi...] Si raman surprinsa.. Din acea carte a cazut o petala de trandafir; Rosie, putin uscata, dar neatinsa de timp... [Mi`am dat seama ca timpul e relativ, se pare ca a ignorat acea petala] Inca mai sesizam finetea si sensibilitatea petalelor vii de trandafir... Trandafirul de la tine... Imi plimb usor degetul aratator peste acea dovada a unei intamplari pierdute... Si imi dau seama ca inca mai pastrez, intr`un colt al inimii, Amintirea vie a acelei zile... Iau petala ce`mi cazuse pe genunchi Si ii fac loc printre alte petale In colajul ce tocmai il terminasem... Se integreaza perfect...

Actor fiind in piesa regizata de destin, Ma joc cu umbra mea, In lumea mea, doar a mea, Lumea in care ma simt împlinita, Departe de retardul autohton.. Subit, ai aparut si tu, Imi privesti insistent umbra, Dar nu reusesti sa gesticulezi nimic.. In ochii tai, vad liniştea dintr`un cavou, Vad întunericul din cimitir, Vad negrul cerului in lipsa lunii.. Dar nu reuşesc sa te vad pe tine, Iti vad doar ochii... Cu gânduri profunde marsaluind prin mintea`mi, Imi continui jocul In piesa regizata de destin..

Soarele plange cu lacrimi de roua; Lacrimi ce-mi patrund in suflet Prin perdeaua de la fereastra inimii. Soarele plange si ploua... Ploua cu lacrimi de roua. Soarele-si arata dispretul fata de lume; Dispret ce-mi patrunde in sange Prin usa de la inima mea. Surprinsa de dispret fata de lume, privesc soarele cum plange de dor, privesc cum ma sting odata cu luna, privesc cum incet ma rup de lume, privesc la Soare, apoi la roua din jur. Soarele plange cu lacrimi de roua, Plange si-si varsa dispretul fata de lume.

Destin de om Suspin dupa fericire la fiecare pas, Dupa fiecare rasuflare scurta, inecata... Destin nenorocit de om... Desi doream nemurire Si priveam viata razand Sub razele de luna, Sub stelele ce-mi croiesc destinul, M-am schimbat... Acum nu mai zambesc decat fortat, Nu mai respir decat fortat. Simt cum venele imi seaca, Simt cum ma evapor Printre cuvinte dureroase, Sadicele tale cuvinte, Ce nu-mi mai dau decat cosmaruri... Ma las prada nenorocitului destin, Imi astept finalul, Sub umbra neagra a veselui cires, Ascultand melodia ta. Clipe, momente, decizii gresite, Sentimente... Toate intr-un film imi deruleaza-n minte... Mireasa cu rochie neagra de matase Din sicriul de cristal Imi zambeste tamp, fortat... Da...E fata din vis... Sunt chiar eu, Eu cea ce privea viata Prin lentile ciudate, Ce ascundeau tristetea si esecul... Cea ce zambea apusului de soare , Stelelor ce-si jucau rolul pe cer, Rol decis de nenorocitul destin; Eu,cea care scriu, compun, Cea care doarme sub norul negru d...

..Iarasi eu, langa mormant..acelasi mormant, al tau.. Imi simt rasuflarea rece ce aproape stinge lumanarea ce ti`am aprins`o Si aud incet, venind spre mine, niste pasi.. Nu indraznesc sa ma`ntorc, sa privesc.. Astept.. O mana rece o simt cum ma mangaie usor.. Ma indeamna sa ma intorc, si o ascult.. Si o vad..E ea.. Mireasa imbracata in rochie neagra de matase din al meu cosmar.. Imi cade o lacrima rece, clipesc, apoi ea dispare.. Ma`ntorc la tine, si tu ai disparut.. Respir fortat, ma ridic si merg mai departe printre morminte.. Exact ca in cosmar..Te`a fermecat acea femeie imbracata`n negru.. Si m`ai lasat pentru ea, m`ai lasat plangand..langa mormant..

Imi tin intr`o mana chitara, in cealalta versurile, Si totul vine de la sine.. Stau ziua si visez, noaptea si compun.. Iar tu, cu ochii de cristal, ma urmaresti.. Imi stii fiecare pas, si ma critici la fiecare greseala.. Eu compun pentru tine, dar tu, nepasator ignori.. Imi iau intr`o mana chitara, in cealalta ultimele versuri, Si suspin.. Numar fortat pana la sase.. Respir fortat.. Si totul o ia de la capat..

Un vis maret, colorat in culorile mele preferate-gri si mov Mi`a patruns in cele mai adanci colturi ale inimii... Te vreau, sa te port cu mine peste tot, Sa te duc spre locuri interzise, neatinse de suflarea vietii, Sa te tin in brate, sa te ating cu mila, cu regrete, Sa`mi tii companie in cele mai nefaste clipe, Te vreau pentru mine, sa`mi canti mereu sentimentele, Te vreau, chitara mea..

Senin e cerul meu de mai, Senin ca ochii tai, Ca flacara din iad.. Sperant-ascunsa in cavou, Cu cuib in inima de fluture, Ma macina mereu; Ea moare ultima.. Eu inca sper.. La acea clipa.. Sa te cunosc, sa ma cunosti, Si sa uitam de frica.. Sa stam inconjurati de crini, De trandafiri si de sperante noi..

Te privesc cu doi ochi de cristal, Printr-un joc senin, joc de priviri. Iti simt aproape rasuflarea-ti, Si parfumul ce-mi aduce rataciri.

Greseala mea teribila E ca m-ascund dupa cortina. Vechea cortina de cristal, Tesuta falnic de-o albina. Si uit de lume si cuvinte Si deseori raman ascunsa, Si-adorm mereu cu tine-n minte, Cu inima strapunsa.

Privesc cerul gri prin spectrul realitatii Si observ in infinit un pumn de puf; Cadea sub raza rosie de soare; Venea din vazduh, ca urma a unei lupte sangeroase. Puful era rosu, plin de sange, de cenusa. Si se zareste'apoi trupul gol al ei, Al unei pasari ratacite'n infinit, Prada a destinului, un rapitor puternic, Caruia nu'i pasa de puritate si de sentimente; Pasarea avea ochii deschisi, singurii martori Ai crimei nefaste din vazduh; Priveau in gol, morti, apoi se'nchid; A murit... Ce destin nenorocit, Pentru o vietate atat de sincera ca ea; Cu ce'a gresit, de a murit? O iau in mana si o ingrop in oceanul de nisip; Intr'un cavou gri. Ma bucur pentru ea, Caci va zbura Pe veci!

Sa zbor... Dorinta arzatoare a sufletului meu, Ascunsa'ntr'un sicriu, In fortareata de pe deal. Nu pot... Ma tin legata doua fire impletite, Legata de'un abis intunecat, De amintrea vesnica a flacarii din fortareata, Ce ochii cu sadism mi'i incanta. Visez... Sa pot pasi in fortareata sumbra, Sa trec cu nepasare pe lang'acel mormant, Ce nu mai are flori, demult... Mormant in care visul meu pe veacuri zace... Mormant in care visul meu va putrezi....