Spectrul realitatii 



Privesc cerul gri prin spectrul realitatii
Si observ in infinit un pumn de puf;
Cadea sub raza rosie de soare;
Venea din vazduh, ca urma a unei lupte sangeroase.
Puful era rosu, plin de sange, de cenusa.
Si se zareste'apoi trupul gol al ei,
Al unei pasari ratacite'n infinit,
Prada a destinului, un rapitor puternic,
Caruia nu'i pasa de puritate si de sentimente;
Pasarea avea ochii deschisi, singurii martori
Ai crimei nefaste din vazduh;
Priveau in gol, morti, apoi se'nchid;
A murit...
Ce destin nenorocit,
Pentru o vietate atat de sincera ca ea;
Cu ce'a gresit, de a murit?
O iau in mana si o ingrop in oceanul de nisip;
Intr'un cavou gri.
Ma bucur pentru ea,
Caci va zbura
Pe veci!