Privesc cerul gri prin spectrul realitatii Si observ in infinit un pumn de puf; Cadea sub raza rosie de soare; Venea din vazduh, ca urma a unei lupte sangeroase. Puful era rosu, plin de sange, de cenusa. Si se zareste'apoi trupul gol al ei, Al unei pasari ratacite'n infinit, Prada a destinului, un rapitor puternic, Caruia nu'i pasa de puritate si de sentimente; Pasarea avea ochii deschisi, singurii martori Ai crimei nefaste din vazduh; Priveau in gol, morti, apoi se'nchid; A murit... Ce destin nenorocit, Pentru o vietate atat de sincera ca ea; Cu ce'a gresit, de a murit? O iau in mana si o ingrop in oceanul de nisip; Intr'un cavou gri. Ma bucur pentru ea, Caci va zbura Pe veci!
