Ellixmmer

Vis de FEVRUARE Daca te`as avea in fata mea.... As sta putin sa te analizez... Si as observa ca te`ai schimbat... Apoi..dorinte m`ar cuprinde: Sa te privesc insistent in ochi.. Sa te strang puternic in brate.. Sa`ti strang mana intre palmele`mi reci... Sa te mai strang inca o data in brate.. Sa uit ultima lacrima rece Ce se plimba fara sens pe obrazu`mi arzand.. Sa`ti strang iar mana intre palmele`mi reci... Sa te privesc inca o data in ochi.. Spunandu`ti ca, desi te`ai schimbat... Vei ramane pe veci CEL de care m`am indragostit candva... Si CEL pe care [apropo] nu l`am uitat... Si te`as privi ore`n sir insistent in ochi... Si ore`n sir ti`as strange mana`ntre palmele`mi reci... Si ore`ntregi te`as strange`n brate...

melancolie in mintea`mi. stiind ca nu existi..tu- perfectiune... ireal sentiment de bine ma`nfasoara... cum ziceam..ireal; asa cum inima nu bate in mediu vid, asa nici binele nu exista...in acest mediu vid-dpdv al sentimentelor-viata... o idee geniala a facut ca perfectiunea sa i se atribuie doar naturii.. nici nu m`as fi asteptat la altceva... sa i se fi atribuit omului..hmm...nicio sansa!! asta ar fi insemnat sa jignesti teribil firava perfectiune a petalei de trandafir .. simplitatea perfectiunii picaturii de ploaie, sau chiar impresionant de perfectele detalii ale fulgului de nea...