Postări

Se afișează postări din septembrie, 2026

Aproape nu sunt

Imagine
  Fiecare celulă îmi urlă în mine, simt asta, deși nu mai pot să o arăt. Simt cum fierbe fiecare fragment de țesut sub monstrul ce-mi acoperă gândirea. Monstrul e viu și mai real ca niciodată, dansând în mintea mea,  fericit că mi-a îngenunchiat gândirea. Suflă de-odată cu mine și respiră același are sec, mort, ca mine. Eu am murit de mult, acum doar monstrul mai trăiește, parazit nedorit al minții mele. Sub influența-i grea, apăsătoare, mă chinui să-mi resuscitez gândirea. Monstrul ezită, dar îmi permite, căci dacă eu nu sunt, nici el nu e.

A fost odată o muză

Imagine
  Mi-e dor de tine, cea de-nainte să te gust. Ai fost și ești muza mea, dar nu mai ești la fel. Te-am venerat, te-am scris în poezii, te admiram și oarecum, abia așteptam să vii. Ai fost cândva totul minții mele; acum ai devenit tot vidul ce mă-mbrățișează strâns, mă rănește și mă sufocă, lăsându-mă rar, să respir încet, puțin, cât să rămân în viață.

Manifest

Imagine
Tu - moarte, mi-ai fost Prima mea iubire, Dar și întâia ură. Mă uit la tine-acum Și nu știu cum să fug, Sau cum să te amân. Te văd și azi, ești lângă mine,  Te văd și mâine, dar și ieri. Mă iei în brațe, dar eu fug. Eu te urăsc, dar tu nu pleci, Tot mă veghezi. Îmi știi toți pașii Și îmi ești în gând. Te împletești cu tot ce sunt, Iar acum, nici eu nu mă mai știu. Simt că am murit cândva Și tu - doar m-ai înlocuit. Acum sunt doar un martor tăcut La tot ce ai realizat prin mine. Eu tac, n-am glas, mă sufoc, Dar ție ți-e bine - Porți cununa vieții ce mi se cuvine. Ești sau sunt o impostoare? Eu te urăsc, tu - cred că mă iubești. Altfel de ce nu pleci, De ce privești? Vreau doar să dispati, Să ne-ntâlnim doar la sfârșit!

Monstrul care mă lasă să exist

Imagine
  Azi, totul pare învelit într-o pânză prea subțire; monstrul s-a trezit înaintea mea, îl simt în stomac, sferă neagră, adânc înfiptă în carne. Îmi șoptește constant și lent că nu există nicio ușă în spatele morții; doar un gol atât de vast, încât și ecoul se pierde înainte să se nască. Mi-e teamă de locul în care nu voi mai fi. Mi-e teamă, dar sper că într-o zi voi sta pe marginea timpului, cu golul lângă mine, fără să-i cer să Fie altceva.