Manifest

Tu - moarte, mi-ai fost

Prima mea iubire,

Dar și întâia ură.

Mă uit la tine-acum

Și nu știu cum să fug,

Sau cum să te amân.

Te văd și azi, ești lângă mine, 

Te văd și mâine, dar și ieri.

Mă iei în brațe, dar eu fug.

Eu te urăsc, dar tu nu pleci,

Tot mă veghezi.

Îmi știi toți pașii

Și îmi ești în gând.

Te împletești cu tot ce sunt,

Iar acum, nici eu nu mă mai știu.

Simt că am murit cândva

Și tu - doar m-ai înlocuit.

Acum sunt doar un martor tăcut

La tot ce ai realizat prin mine.

Eu tac, n-am glas, mă sufoc,

Dar ție ți-e bine -

Porți cununa vieții ce mi se cuvine.

Ești sau sunt o impostoare?

Eu te urăsc, tu - cred că mă iubești.

Altfel de ce nu pleci,

De ce privești?

Vreau doar să dispati,

Să ne-ntâlnim doar la sfârșit!