sâmbătă, 26 februarie 2011


*A-named (aka fără nume)


Când soarele va apune pentru ultima dată,

să ştii că eu l-am stins..

am turnat lacrimi peste razele lui,

l-am învelit în aburi

şi i-am secat visele.

Soarele nu s-a opus.


Când te vei uita pe cer după lună,

şi nu o vei găsi,

să ştii că eu am stins-o..

am vărsat peste ea cuvintele tale de ghiaţă.

Luna există, cristalizată, dar nu mai luminează.

Luna a acceptat.


Când vei vrea să vorbeşti cu mine,

dar nu mă vei găsi,

să ştii că tu m-ai omorât..

m-ai abandonat printre gâze senile,

printre lăcuste murdare şi crengi rupte.

Eu nu m-am împotrivit.



2 comentarii:

Anonim spunea...

Sunt interesante aceste faze ale tale , doar ca generalizezi . Nu-i tot timpul asa .

Ellixmmer spunea...

Da, generalizez, recunosc, dar să ştii că altfel nu pot scrie. Adică, altfel nu simt. Alţii generalizează, eu de ce n-aş face la fel? Dacă nu mă adaptez, pierd. (asta am învăţat în ultimul timp)