noapte..
cum formolul din cadavru se-mbimbă în țesut, curge-n mine și-mi cuprinde orice urmă de celulă- liniștea-, singurătatea-, nebunia- nopții ce își ancorează dulce întuneric peste-al meu oraș senil. și devin de bună voie o nebună ce-și aprinde liniștită- o țigară, ce îi ține companie în singurătatea nopții.