Zi albă

d a !

Planific ceva. O zi albă de data asta. Nu vreau să dorm azi.

Eniuei, nu despre asta vreau să scriu. Vreau să comentez ceva. Am auzit de niște vorbe pe care le-a spus nu știu cine, că persoana de la care am auzit nu a menționat autorul. E vorba de cam așa ceva: ”Pământul nu l-am moștenit de la strămoșii noștri, ci l-am împrumutat de la copiii noștri”. Părerea mea? Numa un om prost poate spune așa ceva, și spun asta după ce am privit citatul din mai multe perspective. No bine, că am rămas oarecum cu un gust amar când am văzut ce stare de filozofeală autistă i-au creat aceste vorbe ființei de la care le-am auzit; parcă își găsise sensul vieții. Domnie feri-mă! Amu să spun explicațiile.
În primul rând, presupunem că e adevărată prima propoziție, că pământul nu e moștenit de la strămoșii noștri. Dacă luom prin recursivitate (of, facultatea asta), a doua propoziție din frază este falsă, pentru că și copiii noștri sunt tot oameni ca noi, cu strămoși și urmași, la care se va aplica aceeași proprietate, că pământul e împrumutat de la progeniturile lor. Și astfel se crează un loop infinit, din care reiese prostia omului ce-o zis așa vorbe.
În al doilea rând, pământul ăsta e al nimănui. Se petrece doar că noi suntem pe el, dar noi suntem numai pentru o perioadă, apoi îl completăm cu leșul erodat de viermi. Deci oarecum, pot să spun că pământul îi împrumutat de la el însuși, nu de la alte viitoare cadavre ce vor putrezi în profunzimea solului (sau no, la suprafață dacă nu-l găsește nimeni pe Gheorghe spânzurat între boscheți).
În al treilea rând, de ce se gândesc oamenii atâta la lucrul ăsta? La moșteniri și lucruri din astea? Materialiștii! Se deduce clar că cel ce-o spus aberația, era un materialist invidios pe vecinul că are mai multe capre decât el pe peluză. Și s-o gândit că hai să spună așa, să se scuze că el are mai puțin, dând vina pe copiii lui, care i-au împrumutat mai puțin pământ, și nu are unde să țină atâtea capre cât are vecinul, pentru că vecinului i-au împrumutat copiii mai mult pământ.
Gata, că mă deshidratez numai la gândul că individul merită moartea prin scuipare între ochi!