Haos

e haos plin de aripi,
acum e primăvară.
deși afară cerul scuipă viermi lichizi
ce urlă după ajutor,
aici urlă visele de mai,
de primăvară.

e haos plin de versuri,
și de refrene neritmate.
tu nu-nțelegi, nu știi,
că nu asculți,
tu nu auzi.

mii de sclipiri
și mii de felinare
dansează la răscrucea drumurilor.
e haos. nu-l opri!

stau stâlpii veșnici martori
la roiuri infinite de gânduri despre ...
și nu se miră,
c-au ascultat destule;
se bucură și ei tăcuți
în felul lor.

lunaticii de la azil
fug pe străzi de dor.
ți-am zis, e haos.
e haos plin de aripi.

asfaltul rece de la stropi
prinde glas sub pași
și râde.
l-a spălat și râde alarmant.
și cum să nu pășești,
când te-a captat în haos?

dezordine și haos.
aleargă unicorni prin vene,
se-mpiedică în capilare
cad și se ridică.
fierbe epiderma în flacăra din gând.
sub fumul gros îmi zic:
e haos! nu-l opri!