mă scald în ploaie azi!
e infernal și râd.
nu am dormit de mult.
lichidul roșu din capilare
s-a uscat.
cu flori în păr,
cununi de crini,
școlărițele visează.
cadavrele de ieri
acum s-au mai uscat.
și bocetul s-a mai oprit,
văduvele s-au resemnat.
numai ploaia, tacticos ne cântă.
le cântă mirilor tăcuți,
copiilor ce încă nu-s născuți
și morților ce zac pe mese azi.
copacii se dezbrcă lent
însetați de sodomie.
dar noi nu știm, noi știm că-i toamnă.
copaci - actori tăcuți,
demoni nemiloși,
pe care toamna îi transformă.
tu, toamnă ce-mi alungi
culorile din curcubeu,
de ce nu mori și tu?
de ce nu-ți cumperi un mormânt?
și zboară pălării de pasageri prin aer
sau poate-s numai corbii rătăciți,
distorsionați de vânt și gânduri,
de copaci nebuni
și de vulgare rânduri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu