nopți de vară pierdute
sub nucul păzitor
veșnic sfătuitor
al gândului meu,
imi perforează existența
în locuri neatinse
la limita gândirii
ce-mi sângerează-n mintea-mi.
vidul de după contur
se subțiază dominat de gânduri,
inundat de vise infinite
în infinit de vid
nu crede,
doar rânduri albe pe foi negre
că-n vid nici nu există
alb sau negru.
aprinde flăcări mari în beznă
și arde vidul minții
și ia cenușa și înghite-o
în gândirea-ți limitată
cu margini fine
de pânză de păianjen.
umple vidul cu păianjeni colorați
cu cenușa pânzei lor,
și arde-l iar
și-nghite-l în gândire.
împinge-ți existența
afara gândului ce îți mănâncă
vidul
lasă gândul să se-nfrupte
din existența ta.
și nu-ncerca să îi dai sens
și nu te-mpotrivi.
trăiește!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu