Necropsie

Necropsie

Cadavrul tau...

Insetata...Il admir...

Atat de perfect cand tace...

Cu ochii lui inchisi..pe veci...

Pleoapele vineti imi amintesc

De apusul zilelor de mai

Pe care`l priveam sclipind de fericire..

Pe atunci...

Iau, cu lacrimi in ochi un cutit...

Privind lama lui,

Vad reflectandu`se buzele cadavrului...

Priveliste spulberata de o lacrima scursa de pe obraz,

Oprita, parca suspinand, pe lama ascutita...

Insetata, iti caut inima...

Lama aluneca usor...

O lacrima se contopeste cu picaturile de sange...

Ultimile picaturi de sange...

Ajung in final la inima...

O smulg cu sadism

Si o infasor intr`o folie transparenta...

Mi s`a spus ca i se va da foc cadavrului..

Si ca daca vreau sa pastrez ceva, pot s`o fac..

Si am ales inima lui...

Pe veci o voi pastra.

Au venit cei ce il vor lua de langa mine pe veci,

Mi`au spulberat visele...

Au luat mortul...

Nepasatori..

I`am urmat, plangand..

Ajunsa intr`o incapere sumbra,

Vad in mijlocul ei o inaltatura imensa

Si niste lemne aruncate la intamplare...

Nu realizam inca..

Dar era ultima data cand aveam sa vad mortul..

L`au pus in mijlocul inaltaturii..

Si cu ochii sticlind, i`au dat foc...

Si cadavrul ardea...

Si ardea..

Si ardea..

Lacrimile`mi nu mai dovedeau sa`si urmeze cursul pe obraz..

Erau obosite..

Curgeau lent..

Si apoi cadeau, lovindu`se de podeaua rece,

Pe care cu picioarele goale o calcam...

si s`a terminat...

A ars mortul..

Cu regrete, ma intorc si plec...

Cu inima invelita in folia transparenta...

Acum imi apartine!

PE VECI!!