Despre prostie

Despre prostie,
         -zise Ellix

--precizări, tipuri, concluzii

În primul rând, ce înțeleg eu din prostie? Păi să îți explic. Eu prin prostie înțeleg starea aia inertă a creierului care nu este apt de a răspunde provocărilor lansate de anumite situații sau persoane. (Mă refer la faptul că un om prost nu știe să se comporte în anumite circumstanțe, sau cu oamenii, nu știe să vorbească fără a atrage muște și paiangăni pe lângă orificiul bucal, singurele vietăți, bineînțeles, care îi dau atenție atunci când deschide gura de aur.)
Eu zic că sunt 2 tipuri de proști:
-TIPUL 1: prost prost: acest prost, așa a moștenit el genetic prostia, dar are șanse să învețe dacă își dă interesul și să își dezvolte capacitățile și aptitudinile.
-TIPUL 2: prost but: Acest tip de prost, este cel mai comun. E vorba despre oamenii ăia care nu conștientizează că îs proști și oricât te-ai ține de ei să învețe ceva, ei or să se creadă singurul buric al Pământului și în niciun caz nu o să îți dea atenție, pentru că ei ”știu deja tot”. Acești proști sunt incurabili.

Cum poți să îți dai seama de ce tip aparține un prost? Foarte simplu: încearcă să îi spui ceva afirmativ. Dacă persoana aia îi un pic nedumerită și se uită la tine așteptând explicații suplimentare, atunci îi prost prost. Dacă îți neagă din start afirmația, îi prost but.

Sfatul meu este să te ferești de asemenea proști buți, pentru că nu există nicio licoare magică să-i scoți din lumea lor. Pentru că da, au o lume proprie, unde tot ce ei zic este perfect, și restul oamenilor nu au ce căuta să le strice fericirea cu afirmații contrare față de ceea ce cred ei.

În concluzie, dacă cunoști asemenea persoane, să le testezi bine, să vezi dacă nu cumva suferă de prostie incurabilă, înainte să îți bagi vreo doză de încredere în ei, sau speranța că o să-i aduci pe calea cea bună.

next days

Ziua 2.

ziua aceasta a decurs cu liniște mare, deoarece Willa și Xorpia au fost la împărțit prostie prin mușuroi. eu am stat liniștită și m-am bucurat de absența lor din compartiment pe cât posibil. nu prea sunt multe de zis aici. mie mi-a plăcut că ele erau plecate.

Ziua 3.

hmm. este ora 12 noaptea. i-am cerut Willei un cablu acu vreo 8 ore, și încă nu mi l-a dat, și se presupune că trebuie să-l împărțim. scorpia a folosit cablul aproape non-stop, dându-mi-l și mie foarte rar. văd că nu mi-l dă, îi trimit un bilețel prin lăcusta de pe geam și i-l cer încă o dată, presupunând că creierul ei nu are suficientă putere pentru a memora cuvintele mele. mi l-a dat. e 1 noaptea. mă bucur de el cât pot, că mâine mi-l cere înapoi pentru a-și satisface nevoile de apreciere. Willa este o furnică în continuă căutare de atenție. o cred. s-a făcut 5, mă pun să dorm. m-am trezit, am plecat și eu prin mușuroi cu treabă și m-am întors apoi. am lăsat tot în regulă și m-am înghesuit în părticica mea de compartiment. vroiam să mă lase singură. dar nu se putea. o venit gurile astea de canal la poarta mea și au solicitat să vorbească cu mine. bag pula. iar tre să le suport. mă duc. mă gândeam la mușuroiul natal. ele mornăiau. -Pa! eu am plecat! și m-am dus la locșorul meu și am stat acolo, pentru că prostia și retardul din jur mă indispuneau.

experiența Liei cu Mușuroiul (partea a 2-a)

-mda...zic că deja am un gust amar îl legătură cu această experiență, și-i zic experiență pentru că încă își are denumirea asta, din moment ce ”aventura” mă înghesuie la fiecare pas; și și învăț tot ce se poate învăța din tot ce mi se întâmplă.
oricum, am să povestesc, în cele 10 zile ce mi-au rămas de stat locului ce se mai întâmplă. și nu voi avea grijă la jigniri. pentru că nu-mi pasă, din moment ce zic adevărul.
dar să fac un mic rezumat mai întâi.

după cum știți, sunt o furnică și numele meu este Lia. până acum un an, nici nu mă gândeam să-mi schimb mușuroiul, dar uite că s-a întâmplat. am fost trimisă să mă integrez într-un mușuroi mai mare. experiențe peste experiențe, învățam tot mai multe lucruri, folositoare, nefolositoare, cu scop, fără scop...dar a trecut un an de atunci. intru pe al 2-lea an cu o nouă locuință. pământul pare mai fertil în zona asta, și am găsit și un pumn de semințe de mărar chiar lângă patul meu. știți voi că-mi place mărarul. în compartimentul meu mai stau cu Willa și Xorpia. ele sunt niște furnici foarte rele. pe Willa o știam mai de demult, dar nu o credeam în stare să fie așa de agasantă și cu așa de puțin creier cât a dovedit a avea. adică da, știu că suntem furnici și n-avem niciun gram de creier. dar măcar puținul necesar să-l fi avut. oricum, trebuie să vină cât de curând regina Graa și mă va lua să stau în compartimentul ei. dar până atunci, trebuie să le suport pe Willa și Xorpia. sfârșitul rezumatului.

Ziua 1.
se zice la noi în compartiment, că sâmbăta e zi de curat. și ghici! e sâmbătă. am făcut curat acum 2 săptămâni, deci și azi nu trebuie să mă intereseze de curățenie.[...] m-am dus până în bucătărie, să aud cu stupoare de la Xorpia și Willa că tre să fac eu curat azi pentru că au făcut ele amândouă curat săptămâna trecută. mamă și ce draci mi-au făcut...cum pula mea să zică așa ceva? că mă doare pe mine la 14 metri depărtare că s-o ajutat ele la făcut curat. dar unde creier nu-i, se instalează bine-mersi prostia, și de aici, se emană niște elucubrații de-mi vine să stau în coarne. și dau frate să le explic la lighioane că nu-i normal în pula mea să fac eu curat ca proasta din 2-n 2 săptămâni și să nu mă ajute nimeni și ele să stea cu cornu-n mână și să se lingă la cur. momentan nu fac nimic. poate li se revelează mintea. o să revin cu detalii.

Taci, tu,

Taci, tu,

Taci, tu, isterică mireasă
și nu-ți boci povestea
în urechea iadului de lângă tine,
ce râde înecat de fericire
că ți-ai greșit cărarea!
Gustă din alcool și uită
de pomii verzi și zilele senine,
căci azi tu ai murit.
Soarbe ușor abisul fericirii
din picătura de alcool
și uită tot ce știi;
învăluie tristețea-n amintire,
și-nghite lacrima sărată.
Înaintează! Și speră c-ai să scapi cândva!

Ghicitoare

Ghicitoare de poet

.................  de Rox Ana

Sunt picătura de extaz

ce-ți mângâie ades simțirea

când stai confuz lângă salcâm

și-ți delectezi privirea.

Sunt un violet crepuscular

din serile de mai

ce îți atinge-n mod suav retina

și-i dă chitării tale grai.

Sunt un atom de oxigen

ce îl inspiri docil

gândindu-te cu foc la nemurire

și suspinând subtil.

Sunt inorogul colorat

din al tău vis copilăresc,

din vremea când credeai în utopie

și tot ți se părea firesc.

.

.

.

În caz că încă n-ai ghicit,

EU...sunt IUBIREA!

Pe aleea corbilor

Pe aleea corbilor

O umbră te pândeşte,

Colo jos, în colţ de stradă.

Corbi pe sus, cu crini în cioc,

Din frica ta se-mbată.

Ce ceri tu de la lume?

Tu---ce te sperii de-un strigoi.

Corbii se descompun deasupra ta

Şi tu-i priveşti pasiv

Cum cad în balta de noroi.

Mirosul lor te-mbată

Şi trepidezi, ţintind cu ochii către umbră;

Şi nu mai e. Pământul s-a-nfruptat din ea.

Un corb, zbătându-se, şopteşte:

"Pe aleea corbilor, e doar o altă noapte sumbră!"

Nu cere lumii

• Nu cere lumii

Nu cere lumii să-nțeleagă

ce raza lunii va să zică...

suava rază veselă de vară,

ce-i plină de extaz după auzul

vorbelor tale..

Nu cere lumii să-nțeleagă

puterea timpului asupra ta...

tu știi să speri, să ceri, să ai

tu știi s-aștepți

și știi să crezi..

Nu cere lumii să-nțeleagă

filozofia pură a iubirii...

căci ce-i iubirea doar tu știi

și știu și eu

și atât!..

Nu cere lumii să-nțeleagă

iubirea mortului pentru argilă...

noroiul galben plin de viermi

ce-i încălzește osul stern,

că nu vor înțelege..

Nu cere lumii să asculte

ploaia de vară...

că n-o aud cum auzim doar noi

și n-o-nțeleg

și e-n zadar!

Nu cere soarelui să stingă

ultima rază nesimțită...

ce-ți luminează pielea netedă

că poate mâine,

nici soarele nu îl mai vezi..

Nu cere nemurire de la demoni

și nu îi invoca în versuri...

invocă dragostea și luna,

siropul clipelor și raiul..

invocă visele!

de`ale omului

rox+Dea+madlen+john+ayl

ayl: zi repede

rox: repede

ayl: zi de unde stii

rox: de unde ştii

ayl: du te ca esti futere

Dea: asta-nseamnă că ne iubim unul pe celălalt...

rox: formăm un fel de Triunghiul Bermudelor

Dea: ce triunghi tu?? -.-”

rox: tu, am găsit un castravete...ohoa...

john: atât de mare (20cm) ? sau mai mare (30-40 cm) ?

rox: da` nu-i negru tuuu...

rox+john: =))=))=))=))

rox: las că vorbesc eu cu ăla să te bage şi pe tine în club 69

madlen: aăă? /:)

rox: aşa zicem noi la trib :))

madlen: ce-i aia o ”huditză”?

rox: scrie enciclopedie multimedia pe fruntea mea? :-??

madlen: ţi se pare cunoscută melodia?

rox: e de la o reclamă

madlen: de la dorna, că e cea mai bună...apă tip udă

rox: =))=))

madlen: mă plictisesc...

rox: mie-mi zici? eu deja-s plictisită de atâta plictiseală plictisitoare...

rox: aveam un laaaaaag..ohoo...dar l-am lăsat să se exteriorizeze

madlen: O.O

rox: cristoferii columbii mă-si

madlen: =))=))=))))

john: să ne îmbrăcăm şi noi cu haine cu stilasa (stil aşa)

rox: cu stilasa? un fel de neologism pentru stârlichici? =))

rox+john: vine o maşină? / da, vine o maşină! / nu, nu vine o maşină! =))

rox: îmi doresc să mă fi invizibilizat în momentul ăla...

john: invizibilizat

rox: invizibilizat

john: invizibilizat

rox: invizibilizat

john: invizibilizat

rox: invizibilizat

john: invizibilizat

...

rox: invizibilizat

john: invizibilizat

john: mai bine-ar fi mai bine s-o întrebăm mai bine pe profa mai bine

rox: WTF?? -.-”

rox: n-am realizat nimic vara asta...:-<

john: ce să realizezi?

rox: nuş...să efectuez teleportarea pe orbită...

john: =))

rox: îi foarti fain, foarti, foarti, foarti fain...îi foarti fain /de un infinit de ori

john: -.-” /:)

rox: vii bronzată

john: da îs bronzată

rox: deci vii bronzată =))

rox: cin se mai gândeşte când aude ”C”?

john: Cî ci? (moldoveneşte)

rox+john: =)))

rox: nu ajung la buton

rox: mai bine îmi utilizez mâna extensibilă pe care n-o am =))

rox: -.-”

Şi e vară!

şi e vară!

e azi...

simţi

cum ţi se zbate firul alb,

cum soarele îţi fierbe sângele,

cum venele se dilată, vor să crape!

îţi simţi jugulara arzând,

dar începi să alergi,

sperând că va exploda.

dar nu scapi,

te uiţi în jur, printre xilofoanele vii de pe stradă

şi te simţi încolţit de retard.

decizi să iei la pas poteca spre ieşire.

te simţi mai bine.

priveşti oraşul fiert de afară,

aburi din clădiri ies

ca demonii din omul exorcizat.

ce teribil.

şi e vară!

Oglinda

oglinda

Scriu cu sânge pe oglindă

-Te urăsc!-

Prin porii deschişi, senzaţia îmi pătrunde în alveole...

Ţesutul vibrează!

Se instalează ura,

se adună cu iubirea pură,

reacţie stearpă, nu s-au anulat.

Fantasma zgârie oglinda,

vrea să atingă oxigenul din exterior,

NU, o urăsc! nu-i ascult implorarea,

mă roagă s-o invoc mai des.

O uit.

Am spart oglinda!

..

fără fluturi, fără vlagă...

tu-citeşti iluzii dezgropate...

arzător, cu dor, în grabă,

priveşti în gol, cu buzele crăpate.

nu vezi, dar nu eşti orb,

aştepţi roiuri de gâze să le miroşi,

dar ele ignoră, doar te sorb...

te resemnezi, bocind - jale!

Lacrimi de noapte

lacrimi de noapte

De mult s-a întunecat.

Nu, afară e încă lumină!

Sufletul s-a lăsat cuprins de negură,

de neant!

Nu i-ai auzit ultimul atom plângând,

nu ai văzut ultima picătură de aldehidă metilică ce s-a evaporat!

Acum suspină! NU...Boceşte,

dar silenţios!

Aşa că degeaba îţi ascuţi receptorii auditivi!

N-o să-l auzi!

Cuprins de noapte plânge!

Şi noaptea plânge alături de el!

Şi lacrimile nopţii se varsă-n mine, fără milă!

5

5

A 5-a strigare ţi-a atins timpanul.

Vibrezi odată cu el.

Nemulţumit, dar totuşi mulţumit,

admiri salcâmul din ghiveci...

e tot ce ţi-a mai rămas

după furtuna de ieri.

Zbieri! Ţi-ai amintit de strigare,

dar, conştient, decizi să nu o onorezi...

Decor funerar se instalează...

Salcâmul se usucă şi el...

Carnea ta se usucă şi ea,

intri, de viu, în putrefacţie.

Accepţi senin, cu zâmbetul triumfului!

ştii că ”mâine” nu mai există,

dar totuşi te pregăteşti pentru a 6-a strigare!

Nu te-ai schimbat!

Senil ai fost, senil te-ngroapă!

în celulă

în celulă

Trecutul îţi mângâie eritrocitele.

Infernal de sinistră-i încăperea ta,

unde îţi arzi cu sadism versurile...

Tu- te împotriveşti viselor-

de mult ai uitat cum e să dormi-,

Ţi-au slăbit degetele, pana nu mai scrie,

Călimara a secat!

În celulă, inhalezi monoxid de carbon;

Îţi place...provine de la arderea poeziei pentru ea.

Eşti satisfăcut...

Prea mult monoxid de carbon...

mai inhalezi o dată şi te-neci...

Mori.

Ai murit satisfăcut!

q

şi timpul trece, şi zarea rămâne oarbă, mutilată

şi cerul obosit, şi negura se luminează.

gândurile morţii te ispitesc şi pe tine;

aproape ai căzut de pe pat aseară

şi te-ai speriat, te-ai trezit din coşmarul în care tocmai mureai.

ai suspinat lent şi ai revenit la poziţia comodă din pat. nu ai murit încă.

de ce mereu mori în coşmar?

poate subconştientul tău încearcă să te pregătească,

pentru neant.

(Slipknot - Snuff)

H

H

Curge şiroi de durere din inima flămândă,

curge din tine, tu - prizonier în cuşca marelui tiran,

blestemi minutele, orele şi seara..

într-o clipă, ai reuşit să îneci un crin

în alcool;

6 minute ţi-au trebuit să poţi citi manuscrisul meu;

ai pus petala de crin pe el, să i se scurgă lent alcoolul,

să se îmbibe manuscrisul,

să simtă fiorii de mai ai morţii.

ai murit de foame.

Din tine au crescut salcâmii strâmbi de pe strada mea,

din tine, din cuşca ta..

salcâmii cu florile vestite, salcâmii râvniţi de bastarzi şi fecioare,

din tine, din ura ta..

Ce-ţi pasă ţie? ai sfârşit uşor, dar nu te-ai risipit de tot..

osul de la mâna ta stângă încă îmi veghează pietrele tocite din faţa porţii..

şi ochii tăi, şi cuşca, sunt la muzeu;

acum ea poate să te vadă, hipnotizată, cu saliva scurgându-i-se peste haina ruptă, prăfuită,

până se închide muzeul, la ora 23 fix.

(dar revine mâine)

mâine te mută la etajul 1, acolo, în locul luminat de lună, unde-ţi plăcea!

(unde era inima Afroditei în aldehidă metilică)

o să revin şi eu.

Fazele (Caracter hilaro-tru)

Iar am strâns observatii *pe teren* =)) si am ajuns la niste concluzii interesante (din punctul meu de vedere)

Vorbind despre 2 parteneri de sexe diferite (oameni eventual) se poate spune ca într-o relatie acestia trec prin 7 faze de dimensiuni diferite (dimensiunile sunt invers proportionale cu IQ-ul)...:

1. faza primordiala (bazata pe instinctul animalic)

2. faza intermediara (când se stabilesc mutual acorduri animalice spre procesul de împerechiere)

3. faza de intensitate maxima sau *faza Everest* cum îi zic eu (împerechierea)

4. faza negarii sau negarea mutuala (dupa împerechiere, instinctul animalic iar îsi face simtita prezenta si acordurile mutuale dispar, cei doi parteneri neaga (tot mutual) împerechierea)

5. faza re-negarii (când uiti sau ”uiti” mai bine zis fazele 1-4)

6. faza regretului (începe când spui prima data: ”Ce-ar fi fost daca..” si se termina când spui prima data: ”Fuck yeah!! Mai sunt si altii/altele..”)

7. faza non-mortem (Învierea)

...apoi ciclul se repeta (cu parteneri diferiti de cele mai multe ori)

*A-named (aka fără nume)

Când soarele va apune pentru ultima dată,

să ştii că eu l-am stins..

am turnat lacrimi peste razele lui,

l-am învelit în aburi

şi i-am secat visele.

Soarele nu s-a opus.

Când te vei uita pe cer după lună,

şi nu o vei găsi,

să ştii că eu am stins-o..

am vărsat peste ea cuvintele tale de ghiaţă.

Luna există, cristalizată, dar nu mai luminează.

Luna a acceptat.

Când vei vrea să vorbeşti cu mine,

dar nu mă vei găsi,

să ştii că tu m-ai omorât..

m-ai abandonat printre gâze senile,

printre lăcuste murdare şi crengi rupte.

Eu nu m-am împotrivit.

În buzunar (partea I)

..Bondari anemici și gâze senile.

Istorii grăite de petalele albe de crini

Se varsă în mintea bondarilor marini..

Tu-citești pe aripile gâzei nebune

Cuvinte slabe, schiloade, din vremuri străbune..

Aștepți demonii fragili să-ți cânte rânduri,

Să-ți admire ochii şi să-ţi fure gânduri.

Bondarii anemici din buzunar

Cu greu fac gâzele senile să uite de calvar..

Tu-eşti martor ocular, deşi eşti orb,

Vânezi fericire şi te-nvârţi ca un corb

în jurul propriului buzunar,

de unde vesel iese un nesimţit bondar..

titlul nerelevant

Gol

Mâine voi căuta soarele. Cu ochii.

Vreau să orbesc,

fie şi pentru câteva secunde..

Vreau să uit,

fie şi pentru câteva secunde..

Te-am ascultat, ţi-am ascultat cuvintele îngheţate,

cioburi de gheaţă..

Au rămas adânc înfipte

în gândul meu..

Şi totuşi, printe spini şi cioburi,

simţirile mele încă plutesc pe suprafaţa conştientului..

Cuvintele mele încă încearcă să tracă peste zid,

dar tu, tu nu le auzi nici azi!!!

(old poem...titlul este ne-relevant)