Despre prostie

Despre prostie,
         -zise Ellix

--precizări, tipuri, concluzii

În primul rând, ce înțeleg eu din prostie? Păi să îți explic. Eu prin prostie înțeleg starea aia inertă a creierului care nu este apt de a răspunde provocărilor lansate de anumite situații sau persoane. (Mă refer la faptul că un om prost nu știe să se comporte în anumite circumstanțe, sau cu oamenii, nu știe să vorbească fără a atrage muște și paiangăni pe lângă orificiul bucal, singurele vietăți, bineînțeles, care îi dau atenție atunci când deschide gura de aur.)
Eu zic că sunt 2 tipuri de proști:
-TIPUL 1: prost prost: acest prost, așa a moștenit el genetic prostia, dar are șanse să învețe dacă își dă interesul și să își dezvolte capacitățile și aptitudinile.
-TIPUL 2: prost but: Acest tip de prost, este cel mai comun. E vorba despre oamenii ăia care nu conștientizează că îs proști și oricât te-ai ține de ei să învețe ceva, ei or să se creadă singurul buric al Pământului și în niciun caz nu o să îți dea atenție, pentru că ei ”știu deja tot”. Acești proști sunt incurabili.

Cum poți să îți dai seama de ce tip aparține un prost? Foarte simplu: încearcă să îi spui ceva afirmativ. Dacă persoana aia îi un pic nedumerită și se uită la tine așteptând explicații suplimentare, atunci îi prost prost. Dacă îți neagă din start afirmația, îi prost but.

Sfatul meu este să te ferești de asemenea proști buți, pentru că nu există nicio licoare magică să-i scoți din lumea lor. Pentru că da, au o lume proprie, unde tot ce ei zic este perfect, și restul oamenilor nu au ce căuta să le strice fericirea cu afirmații contrare față de ceea ce cred ei.

În concluzie, dacă cunoști asemenea persoane, să le testezi bine, să vezi dacă nu cumva suferă de prostie incurabilă, înainte să îți bagi vreo doză de încredere în ei, sau speranța că o să-i aduci pe calea cea bună.