H

H

Curge şiroi de durere din inima flămândă,

curge din tine, tu - prizonier în cuşca marelui tiran,

blestemi minutele, orele şi seara..

într-o clipă, ai reuşit să îneci un crin

în alcool;

6 minute ţi-au trebuit să poţi citi manuscrisul meu;

ai pus petala de crin pe el, să i se scurgă lent alcoolul,

să se îmbibe manuscrisul,

să simtă fiorii de mai ai morţii.

ai murit de foame.

Din tine au crescut salcâmii strâmbi de pe strada mea,

din tine, din cuşca ta..

salcâmii cu florile vestite, salcâmii râvniţi de bastarzi şi fecioare,

din tine, din ura ta..

Ce-ţi pasă ţie? ai sfârşit uşor, dar nu te-ai risipit de tot..

osul de la mâna ta stângă încă îmi veghează pietrele tocite din faţa porţii..

şi ochii tăi, şi cuşca, sunt la muzeu;

acum ea poate să te vadă, hipnotizată, cu saliva scurgându-i-se peste haina ruptă, prăfuită,

până se închide muzeul, la ora 23 fix.

(dar revine mâine)

mâine te mută la etajul 1, acolo, în locul luminat de lună, unde-ţi plăcea!

(unde era inima Afroditei în aldehidă metilică)

o să revin şi eu.