De mult s-a întunecat.
Nu, afară e încă lumină!
Sufletul s-a lăsat cuprins de negură,
de neant!
Nu i-ai auzit ultimul atom plângând,
nu ai văzut ultima picătură de aldehidă metilică ce s-a evaporat!
Acum suspină! NU...Boceşte,
dar silenţios!
Aşa că degeaba îţi ascuţi receptorii auditivi!
N-o să-l auzi!
Cuprins de noapte plânge!
Şi noaptea plânge alături de el!
Şi lacrimile nopţii se varsă-n mine, fără milă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu