Pe aleea corbilor
O umbră te pândeşte,
Colo jos, în colţ de stradă.
Corbi pe sus, cu crini în cioc,
Din frica ta se-mbată.
Ce ceri tu de la lume?
Tu---ce te sperii de-un strigoi.
Corbii se descompun deasupra ta
Şi tu-i priveşti pasiv
Cum cad în balta de noroi.
Mirosul lor te-mbată
Şi trepidezi, ţintind cu ochii către umbră;
Şi nu mai e. Pământul s-a-nfruptat din ea.
Un corb, zbătându-se, şopteşte:
"Pe aleea corbilor, e doar o altă noapte sumbră!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu