Ellixmmer

E timpul.. Ma indrept spre tine. Imi sangereaza ochii si ranile din suflet.. Bate vantul, imprastiindu`mi visele printre petalele de crin, Petale scuturate peste cavou. Ploua cu picaturi reci ce`mi sterg de pe fata zambetul, Ultimul zambet fortat si chinuit.. E noroi, dar nu`mi pasa.. Eu ma indrept spre tine. Ploaia a sters orice urma de "tu" asa cum te cunosteam eu.. Te`a schimbat intr`un monstru.. Un demon buimac...exilat pe Pamant.. Parca esti doar o umbra La inmormantare... O alta umbra ratacita... De ce ai venit? Sa`mi amagesti si ultimele clipe petrecute deasupra noroiului? Sau poate sa`ti ceri iertare...tu-demonule.. Sau nu.. Ai venit sa te bucuri...Sa razi de nefiinta mea... Ma indrept spre tine.. Te privesc lacrimand pentru ultima data Si ma intorc langa cavoul brodat cu diamante fine.. Vantul a alungat toate petalele de crin de pe cavou.. A alungat odata cu ele si amintirile mele.. Te`a alungat si pe tine- Ai disparut- Si plec si eu...

Sub veselul cires...e umbra -perfecta atmosfera astazi- Mangaiata fiind de cateva picaturi de ploaie ratacite, cazute, ce`i drept, dintr`un nor solitar-de culoare gri spre negru- adorm... Ma las prada vesnicului vis.. acelasi vis mereu..tinandu`se scai de clipele mele de profunda liniste sufleteasca.. acelasi vis, in care ea, mireasa imbracata`n rochie neagra de matase ma striga... ma striga din ce in ce mai accentuat, ma cheama sa ma contopesc in nefiinta cu ea... eu-fug...alerg si ma chinui cu toate puterile sa scap de ea... si ea ma urmareste... Si apoi apari tu, si dispare ea... Apoi dispari si tu, apoi ma trezesc... Banal, inacceptabil de banal vis... Apoi ma scald in neputinta... sub veselul cires...

O, tu, iubire... O, tu, iubire, Sentiment ireal de fericire... Tu, lanterna mea cand sunt cuprinsa de`ntuneric, Ma porti, ma luminezi Catre prapastie. Ma impingi in prapastie, Tu, iubire, calauza mea, Jurandu`mi ca`mi va fi bine. Tu, sentiment hipnotizant, Ma faci sa ma las condusa de tine. Nu ripostez. Tu, iubire, iesi victorioasa. Ma arunc plina de bucurie si vise ireale In neant. Si ma zdrobesc de raceala stancilor. Si ma intep in spinii din juru`mi... O, tu, iubire, Sentiment ireal de fericire... Am crezut in tine si am dat de spini. Vraja ta a incetat. Razionez. O, tu, iubire, Sentiment ireal de fericire... Lipsita de vlaga, privesc in sus, la tine. Tu razi, esti fericita...Felicitari! Ai reusit din nou sa iti bati joc de mine!

Vant. Picaturi de ploaie. Vant din ce in ce mai puternic. Sunetul produs de suflul vantului Imi seamana cu chemarea mortilor. Mortul imi striga numele. Ma indrept spre cimitir. Mortul pare suparat. Ma striga tot mai des. Ploua din ce in ce mai puternic. Sunetul produs de picaturile ce se izbesc de noroi Imi seamana cu sunetul produs de picaturile tale de sange Ce se izbeau de podeaua rece, In incaperea`ceea sumbra. Ajung la mort. La cenusa lui. Da. E suparat. Imi cerseste inima`si`napoi. Dar refuz. Acum inima imi apartine. Mortul repeta. Eu cedez. Scot inima din folia transparenta Si o pun langa cenusa. Renunt la mort. El a renuntat demult la mine. O lacrima curge in mine, El pare fericit. Nu mai ploua. Nu mai bate vantul. Subit, o raza de luna a fulgerat cimitirul. S`a oprit mangaind inima mortului. Ezita. Eu am observat o picatura de sange Ce se obosea cu toate fortele Sa se scurga din inima. Suvenir.. Cu lacrimi curgand in mine, Cu inima inghetata, Cu ochii tristi, Si cu o sadica pr...

Cadavrul tau... Insetata...Il admir... Atat de perfect cand tace... Cu ochii lui inchisi..pe veci... Pleoapele vineti imi amintesc De apusul zilelor de mai Pe care`l priveam sclipind de fericire.. Pe atunci... Iau, cu lacrimi in ochi un cutit... Privind lama lui, Vad reflectandu`se buzele cadavrului... Priveliste spulberata de o lacrima scursa de pe obraz, Oprita, parca suspinand, pe lama ascutita... Insetata, iti caut inima... Lama aluneca usor... O lacrima se contopeste cu picaturile de sange... Ultimile picaturi de sange... Ajung in final la inima... O smulg cu sadism Si o infasor intr`o folie transparenta... Mi s`a spus ca i se va da foc cadavrului.. Si ca daca vreau sa pastrez ceva, pot s`o fac.. Si am ales inima lui... Pe veci o voi pastra. Au venit cei ce il vor lua de langa mine pe veci, Mi`au spulberat visele... Au luat mortul... Nepasatori.. I`am urmat, plangand.. Ajunsa intr`o incapere sumbra, Vad in mijlocul ei o inaltatura imensa Si niste lemne aruncate la intamplare... Nu...

Vis de FEVRUARE Daca te`as avea in fata mea.... As sta putin sa te analizez... Si as observa ca te`ai schimbat... Apoi..dorinte m`ar cuprinde: Sa te privesc insistent in ochi.. Sa te strang puternic in brate.. Sa`ti strang mana intre palmele`mi reci... Sa te mai strang inca o data in brate.. Sa uit ultima lacrima rece Ce se plimba fara sens pe obrazu`mi arzand.. Sa`ti strang iar mana intre palmele`mi reci... Sa te privesc inca o data in ochi.. Spunandu`ti ca, desi te`ai schimbat... Vei ramane pe veci CEL de care m`am indragostit candva... Si CEL pe care [apropo] nu l`am uitat... Si te`as privi ore`n sir insistent in ochi... Si ore`n sir ti`as strange mana`ntre palmele`mi reci... Si ore`ntregi te`as strange`n brate...

melancolie in mintea`mi. stiind ca nu existi..tu- perfectiune... ireal sentiment de bine ma`nfasoara... cum ziceam..ireal; asa cum inima nu bate in mediu vid, asa nici binele nu exista...in acest mediu vid-dpdv al sentimentelor-viata... o idee geniala a facut ca perfectiunea sa i se atribuie doar naturii.. nici nu m`as fi asteptat la altceva... sa i se fi atribuit omului..hmm...nicio sansa!! asta ar fi insemnat sa jignesti teribil firava perfectiune a petalei de trandafir .. simplitatea perfectiunii picaturii de ploaie, sau chiar impresionant de perfectele detalii ale fulgului de nea...