- Nu cere lumii
vineri, 25 noiembrie 2011
Nu cere lumii
duminică, 31 iulie 2011
de`ale omului
luni, 11 iulie 2011
Şi e vară!
sâmbătă, 9 iulie 2011
Oglinda
joi, 7 iulie 2011
..
Lacrimi de noapte
5
în celulă
vineri, 29 aprilie 2011
q
marți, 8 martie 2011
H
sâmbătă, 26 februarie 2011
Fazele (Caracter hilaro-tru)

*A-named (aka fără nume)
Când soarele va apune pentru ultima dată,
să ştii că eu l-am stins..
am turnat lacrimi peste razele lui,
l-am învelit în aburi
şi i-am secat visele.
Soarele nu s-a opus.
Când te vei uita pe cer după lună,
şi nu o vei găsi,
să ştii că eu am stins-o..
am vărsat peste ea cuvintele tale de ghiaţă.
Luna există, cristalizată, dar nu mai luminează.
Luna a acceptat.
Când vei vrea să vorbeşti cu mine,
dar nu mă vei găsi,
să ştii că tu m-ai omorât..
m-ai abandonat printre gâze senile,
printre lăcuste murdare şi crengi rupte.
Eu nu m-am împotrivit.
vineri, 25 februarie 2011
În buzunar (partea I)
sâmbătă, 22 ianuarie 2011
titlul nerelevant
Gol
Mâine voi căuta soarele. Cu ochii.
Vreau să orbesc,
fie şi pentru câteva secunde..
Vreau să uit,
fie şi pentru câteva secunde..
Te-am ascultat, ţi-am ascultat cuvintele îngheţate,
cioburi de gheaţă..
Au rămas adânc înfipte
în gândul meu..
Şi totuşi, printe spini şi cioburi,
simţirile mele încă plutesc pe suprafaţa conştientului..
Cuvintele mele încă încearcă să tracă peste zid,
dar tu, tu nu le auzi nici azi!!!
(old poem...titlul este ne-relevant)
joi, 4 noiembrie 2010
Toamna..
vineri, 29 octombrie 2010
fara titlu
TOAMNA
Toamna..
Ce`a mai ramas...
marți, 19 octombrie 2010
..Parcul
Maine la doua, chiar daca ploua,
Voi fi in parc...
parcul tineretii mele timpurii...
parcul plin de noroi si frunze moarte..
parcul dezamagirilor si al suspinelor..
este parcul din cosmarul meu..
parcul mereu de piatra,
mereu prea plin pentru a`mi gasi locul,
dar totodata, prea gol pentru a ma invia..
parcul in care ploua chiar si cand e senin,
parcul ce se scalda in sange cald si hranitor,
cel ce pare mai frumos atunci cand e murdar.
Deasupra lui -
doar negru,
doar corbi si fum,
corbi si cenusa,
corbi si sange negru inchegat pe aripile lor..
din cand in cand, apare un porumbel-
alb, cu o aripa rupta;
zboara bezmetic, e ratacit prin atat negru..
corbii il vaneaza..
desi se chinuie sa zboare, nu reuseste, si cade...
dar-
un corb l`a prins de cealalta aripa..
acum, porumbelul se zbate in ghearele corbului..
si moare..
cad doar cateva pene ce poarta semnele infrangerii,
pene pline cu sange..
Si eu voi fi acolo, privind cu sadism,
cu o flacara ce aduce a razbunare in ochi...