..Parcul

..Parcul..

Maine la doua, chiar daca ploua,
Voi fi in parc...

parcul tineretii mele timpurii...
parcul plin de noroi si frunze moarte..
parcul dezamagirilor si al suspinelor..
este parcul din cosmarul meu..
parcul mereu de piatra,
mereu prea plin pentru a`mi gasi locul,
dar totodata, prea gol pentru a ma invia..

parcul in care ploua chiar si cand e senin,
parcul ce se scalda in sange cald si hranitor,
cel ce pare mai frumos atunci cand e murdar.

Deasupra lui -
doar negru,
doar corbi si fum,
corbi si cenusa,
corbi si sange negru inchegat pe aripile lor..

din cand in cand, apare un porumbel-
alb, cu o aripa rupta;
zboara bezmetic, e ratacit prin atat negru..
corbii il vaneaza..
desi se chinuie sa zboare, nu reuseste, si cade...
dar-
un corb l`a prins de cealalta aripa..
acum, porumbelul se zbate in ghearele corbului..
si moare..
cad doar cateva pene ce poarta semnele infrangerii,
pene pline cu sange..

Si eu voi fi acolo, privind cu sadism,
cu o flacara ce aduce a razbunare in ochi...