vene în crepuscul
crapă de ger,
sub privirea nemiloasă
a tiranului din tine.
luptă corbii peste noi
pentru nemurire,
și tu privești pasiv
prin norii groși de fum
ce ies cu silă din sicrie.
ne strigă demonii pe nume,
dar tu ignori,
și eu asemeni.
mișună gândacii morți
prin iarba sângerândă,
în amintirea nopților în care-ardeau,
zbierau, sub crucea de metal.
să îi mai omorâm o dată!
umbrele-au fugit de lângă noi
și au lăsat sinistre urme
către muzeu,
unde corbii cântă
despre nemurire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu