sub suspine și sub rânduri,
îți ascunzi tu slăbiciunea
și aștepți să curgă-n tine
doar letalul meu venin.
ceri iertare de la demoni
și-i invoci în rugăciuni,
neștiind că ei veninul
ți-l ascund adânc în vene.
din formol ai scos tu ochii
Afroditei, să-mi aduci
și să-ți dau la schimb o clipă
de iertare și iubire.
dar uitat-ai tu, străine,
că eu nu mai am nevoie,
nici de ochi, nici de suspine,
nici de rânduri sau iubire.
și uitat-ai tu, străine,
ce gust are-al meu venin.
dar îl ai acum în vene,
complotând la moartea-ți lent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu