--

unde ascunzi ploile de nămol?
tu -
ce creezi prunci
din cele mai uscate bucăți de țărână?

privirea ta - rece -
sfâșie întunericul
și trimite valurile
în pântecul sfârtecat al oceanului.

îți duci mereu pasul
pe cărarea pavată cu cărămizi arse
de lângă lac.
te izbești de fiecare ciot de salcâm
și blestemi fiecare zid ce se impune în fața ta.

eu știu. eu sunt om.
atâta timp
cât am limbă să mint
și ochi să închid,
sunt om!
știu că ai venit după mine,
dar nu mă poți smulge de aici!