O, tu, iubire...

O, tu, iubire...

O, tu, iubire,

Sentiment ireal de fericire...

Tu, lanterna mea cand sunt cuprinsa de`ntuneric,

Ma porti, ma luminezi

Catre prapastie.

Ma impingi in prapastie,

Tu, iubire, calauza mea,

Jurandu`mi ca`mi va fi bine.

Tu, sentiment hipnotizant,

Ma faci sa ma las condusa de tine.

Nu ripostez.

Tu, iubire, iesi victorioasa.

Ma arunc plina de bucurie si vise ireale

In neant.

Si ma zdrobesc de raceala stancilor.

Si ma intep in spinii din juru`mi...

O, tu, iubire,

Sentiment ireal de fericire...

Am crezut in tine si am dat de spini.

Vraja ta a incetat.

Razionez.

O, tu, iubire,

Sentiment ireal de fericire...

Lipsita de vlaga, privesc in sus, la tine.

Tu razi, esti fericita...Felicitari!

Ai reusit din nou sa iti bati joc de mine!

6 zile dupa Necropsie

6 zile dupa Necropsie

Vant. Picaturi de ploaie.

Vant din ce in ce mai puternic.

Sunetul produs de suflul vantului

Imi seamana cu chemarea mortilor.

Mortul imi striga numele.

Ma indrept spre cimitir.

Mortul pare suparat.

Ma striga tot mai des.

Ploua din ce in ce mai puternic.

Sunetul produs de picaturile ce se izbesc de noroi

Imi seamana cu sunetul produs de picaturile tale de sange

Ce se izbeau de podeaua rece,

In incaperea`ceea sumbra.

Ajung la mort.

La cenusa lui.

Da.

E suparat.

Imi cerseste inima`si`napoi.

Dar refuz.

Acum inima imi apartine.

Mortul repeta.

Eu cedez.

Scot inima din folia transparenta

Si o pun langa cenusa.

Renunt la mort.

El a renuntat demult la mine.

O lacrima curge in mine,

El pare fericit.

Nu mai ploua.

Nu mai bate vantul.

Subit, o raza de luna a fulgerat cimitirul.

S`a oprit mangaind inima mortului.

Ezita.

Eu am observat o picatura de sange

Ce se obosea cu toate fortele

Sa se scurga din inima.

Suvenir..

Cu lacrimi curgand in mine,

Cu inima inghetata,

Cu ochii tristi,

Si cu o sadica privire..

Plec..

Necropsie

Necropsie

Cadavrul tau...

Insetata...Il admir...

Atat de perfect cand tace...

Cu ochii lui inchisi..pe veci...

Pleoapele vineti imi amintesc

De apusul zilelor de mai

Pe care`l priveam sclipind de fericire..

Pe atunci...

Iau, cu lacrimi in ochi un cutit...

Privind lama lui,

Vad reflectandu`se buzele cadavrului...

Priveliste spulberata de o lacrima scursa de pe obraz,

Oprita, parca suspinand, pe lama ascutita...

Insetata, iti caut inima...

Lama aluneca usor...

O lacrima se contopeste cu picaturile de sange...

Ultimile picaturi de sange...

Ajung in final la inima...

O smulg cu sadism

Si o infasor intr`o folie transparenta...

Mi s`a spus ca i se va da foc cadavrului..

Si ca daca vreau sa pastrez ceva, pot s`o fac..

Si am ales inima lui...

Pe veci o voi pastra.

Au venit cei ce il vor lua de langa mine pe veci,

Mi`au spulberat visele...

Au luat mortul...

Nepasatori..

I`am urmat, plangand..

Ajunsa intr`o incapere sumbra,

Vad in mijlocul ei o inaltatura imensa

Si niste lemne aruncate la intamplare...

Nu realizam inca..

Dar era ultima data cand aveam sa vad mortul..

L`au pus in mijlocul inaltaturii..

Si cu ochii sticlind, i`au dat foc...

Si cadavrul ardea...

Si ardea..

Si ardea..

Lacrimile`mi nu mai dovedeau sa`si urmeze cursul pe obraz..

Erau obosite..

Curgeau lent..

Si apoi cadeau, lovindu`se de podeaua rece,

Pe care cu picioarele goale o calcam...

si s`a terminat...

A ars mortul..

Cu regrete, ma intorc si plec...

Cu inima invelita in folia transparenta...

Acum imi apartine!

PE VECI!!