și veninul pare dulce

nici Bach, nici o vioară,
nici 5 strigări involuntare,
nici albul, nici violetul și nici rozul,
nici marmura și nici peluza verde,
nici statueta albă din parcul părăsit;
nimic din astea toate nu mai vreau!

și veninul pare dulce,
și amarul s-a-ngropat,
și negru-i mai deschis,
doar ochii mai închiși.

așa, mereu,
mereu, mereu;
așa va fi.

fibra miocardului
se contractă
în ritmul imperfect al tobelor,
alveola nu reușește
să țină pasul,
mintea generează idei,
picioarele au amorțit de mult.
receptorii nu funcționează...
nu acum!

acum,
și veninul pare dulce!