și veninul pare dulce




nici Bach, nici o vioară,
nici 5 strigări involuntare,
nici albul, nici violetul și nici rozul,
nici marmura și nici peluza verde,
nici statueta albă din parcul părăsit;
nimic din astea toate nu mai vreau!

și veninul pare dulce,
și amarul s-a-ngropat,
și negru-i mai deschis,
doar ochii mai închiși.

așa, mereu,
mereu, mereu;
așa va fi.

fibra miocardului
se contractă
în ritmul imperfect al tobelor,
alveola nu reușește
să țină pasul,
mintea generează idei,
picioarele au amorțit de mult.
receptorii nu funcționează...
nu acum!

acum,
și veninul pare dulce!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Imagine
Când soarele va apune pentru ultima dată, să ştii că eu l-am stins.. am turnat lacrimi peste razele lui, l-am învelit în aburi şi i-am secat visele. Soarele nu s-a opus. Când te vei uita pe cer după lună, şi nu o vei găsi, să ştii că eu am stins-o.. am vărsat peste ea cuvintele tale de gheaţă. Luna există, cristalizată, dar nu mai luminează. Luna a acceptat. Când vei vrea să vorbeşti cu mine, dar nu mă vei găsi, să ştii că tu m-ai omorât.. m-ai abandonat printre gâze senile, printre lăcuste murdare şi crengi rupte. Eu nu m-am împotrivit.
Citiți mai multe

Monștrii unei rațiuni în comă

Imagine
Sinistră ploaie îmi apasă rațiunea; stropii ei, monștrii din gândirea mea, cântă voioși odă triumfului. De sub noroi, privesc cum demonii dansează peste trupul meu distorsionat; mă zbat dar mă afund mai mult în interiorul pământului către întunericul ce-mi învăluie privirea tristă, plânsă, dar rigidă. Timpul a rămas în același loc unde soarele și-a vărsat pentru ultima dată o rază palidă peste chipul meu. Monștri veseli, acrobați în întuneric, își urmează ritualul; mă îngroapă în propria-mi rațiune unde timpul stă în loc și eu eu îmi pierd orice urmă de speranță, unde totul este negru, un abis de negru. Sute de demoni îmi aruncă crini uscați peste trup în noroi. Ciocnesc în cinstea victoriei și stropi de vin curg pe fața mea topită de lacrimi.
Citiți mai multe

6 zile dupa Necropsie

Imagine
Vant. Picaturi de ploaie. Vant din ce in ce mai puternic. Sunetul produs de suflul vantului Imi seamana cu chemarea mortilor. Mortul imi striga numele. Ma indrept spre cimitir. Mortul pare suparat. Ma striga tot mai des. Ploua din ce in ce mai puternic. Sunetul produs de picaturile ce se izbesc de noroi Imi seamana cu sunetul produs de picaturile tale de sange Ce se izbeau de podeaua rece, In incaperea`ceea sumbra. Ajung la mort. La cenusa lui. Da. E suparat. Imi cerseste inima`si`napoi. Dar refuz. Acum inima imi apartine. Mortul repeta. Eu cedez. Scot inima din folia transparenta Si o pun langa cenusa. Renunt la mort. El a renuntat demult la mine. O lacrima curge in mine, El pare fericit. Nu mai ploua. Nu mai bate vantul. Subit, o raza de luna a fulgerat cimitirul. S`a oprit mangaind inima mortului. Ezita. Eu am observat o picatura de sange Ce se obosea cu toate fortele Sa se scurga din inima. Suvenir.. Cu lacrimi curgand in mine, Cu inima inghetata, Cu ochii tristi, Si cu o sadica pr...
Citiți mai multe