poate dacă
cerul s-ar opri în loc,
doar o secundă,
ai înțelege
că mortu-i mort,
apus sub argilă,
stins de lacrimile miresei lui.
poate dacă
ar tace orizontul,
până mâine,
ai reuși să crezi
că și bastarzii ce îți bat în geam
sunt morți,
purtați de vânt.
poate dacă
ai orbi,
ai avea curaj
să lași edenul să îți soarbă,
din retină,
vlaga.
și să te grăbești
să găsești
o gazdă
putredă ca tine,
grea de dor
și de alcool.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu