gând

infinitul mă subjugă azi.

un apus de demoni regizat
întunecă orașul înecat de ceață.
lumina se refugiază departe de noi.
poate s-a săturat de drama din gânduri.
poate ne-a abandonat.
poate s-a supărat pe noi.
și fuge.



și punct. inspirație = 0. :-s

gânduri fără noimă

dacă viața îți dă lămâi, probabil că visezi sau ai problem psihice, pentru că viața nu dă nimic moca, totul se câștigă!

unde mai găsești în perioada asta orice care să nu fie comercial? christmas, christmas everywhere! fuck it, idiots! că știam că vine moș crăciun și fără să îmi supraîncărcați retina și timpanul de reclame stupide despre el.

noi nu mai suntem ceea ce iubim, domnu' stănescu! lumea s-a transformat!

raiul pe pământ nu poate eGZista, că nici vectorii nu eGZistă. dacă cineva crede că eGZistă, însiamnă că are probleme psihice!

timpul nu trece. doar pentru că omu o spus așa, nu însiamnă că și așa e.

realitatea nu eGZistă, realitatea e inventată!

nu are farmec să-ți faci planuri pentru a doua zi, pentru că orice ”mâine” devine un ”ieri”, în timp ce prezentul e continuu. omul trăiește prezentul cu o unitate mai mult decât trecutul și o unitate mai mult decât viitorul, pentru că, la naștere nu egzistă trecut, și după moarte nu mai egzistă viitor.

idiotule, niciodată nu ai să devii ce ai fost în trecut! da' dacă ești tâmpit, folosește scuza asta, că nu arăți decât cât iq ai. tu te transformi continuu. ai mai văzut tu fluture ce devine larvă?

nopțile albe nu sunt pentru zile negre! sunt pentru zile tot albe! că altfel nu are farmec.

http://www.youtube.com/watch?v=27Bh1D18lto

să-ți aduci aminte e bine. să ai ce să-ți aduci aminte e perfecțiune.

s-a terminat scandalul cu maidanezii? cine a câștigat? cu cine ții, cu mercador.ro sau cu tocmai.ro?

pentru Primăvară...

o, cobori tu peste mine,
primăvară cu extaz
și nu lăsa să putrezească
peste noi - uitarea.

dă tu grai la lume
să vorbească despre tine
să cinstească răsăritul
și să uite de morminte.

stinge tu tristețea
și haosul din juru-mi
și instalează lumii
setea de înstrăinare.

adu cu tine elixirul
gândurilor fără rost
pentru călătorii triști
ce pleacă azi din gări.

oprește tu secunda
ce-mi umple vena de istorii
și dă-i acea nuanță
de infinit fără sfârșit.

ascunde tu privirea
străinilor abandonați,
ascunde ceața orbitoare
și fățărnicia lumii.

cântă tu trei strofe
și-un refren de toți știut
și apoi privește cum
orașul se transformă.

o, vino tu,
primăvară, cu curaj
și instalează peste noi
setea de extaz!

și veninul pare dulce

nici Bach, nici o vioară,
nici 5 strigări involuntare,
nici albul, nici violetul și nici rozul,
nici marmura și nici peluza verde,
nici statueta albă din parcul părăsit;
nimic din astea toate nu mai vreau!

și veninul pare dulce,
și amarul s-a-ngropat,
și negru-i mai deschis,
doar ochii mai închiși.

așa, mereu,
mereu, mereu;
așa va fi.

fibra miocardului
se contractă
în ritmul imperfect al tobelor,
alveola nu reușește
să țină pasul,
mintea generează idei,
picioarele au amorțit de mult.
receptorii nu funcționează...
nu acum!

acum,
și veninul pare dulce!

poate dacă

poate dacă
cerul s-ar opri în loc,
doar o secundă,
ai înțelege
că mortu-i mort,
apus sub argilă,
stins de lacrimile miresei lui.

poate dacă
ar tace orizontul,
până mâine,
ai reuși să crezi
că și bastarzii ce îți bat în geam
sunt morți,
purtați de vânt.

poate dacă
ai orbi,
ai avea curaj
să lași edenul să îți soarbă,
din retină,
vlaga.
și să te grăbești
să găsești
o gazdă
putredă ca tine,
grea de dor
și de alcool.