next days

Ziua 2.

ziua aceasta a decurs cu liniște mare, deoarece Willa și Xorpia au fost la împărțit prostie prin mușuroi. eu am stat liniștită și m-am bucurat de absența lor din compartiment pe cât posibil. nu prea sunt multe de zis aici. mie mi-a plăcut că ele erau plecate.

Ziua 3.

hmm. este ora 12 noaptea. i-am cerut Willei un cablu acu vreo 8 ore, și încă nu mi l-a dat, și se presupune că trebuie să-l împărțim. scorpia a folosit cablul aproape non-stop, dându-mi-l și mie foarte rar. văd că nu mi-l dă, îi trimit un bilețel prin lăcusta de pe geam și i-l cer încă o dată, presupunând că creierul ei nu are suficientă putere pentru a memora cuvintele mele. mi l-a dat. e 1 noaptea. mă bucur de el cât pot, că mâine mi-l cere înapoi pentru a-și satisface nevoile de apreciere. Willa este o furnică în continuă căutare de atenție. o cred. s-a făcut 5, mă pun să dorm. m-am trezit, am plecat și eu prin mușuroi cu treabă și m-am întors apoi. am lăsat tot în regulă și m-am înghesuit în părticica mea de compartiment. vroiam să mă lase singură. dar nu se putea. o venit gurile astea de canal la poarta mea și au solicitat să vorbească cu mine. bag pula. iar tre să le suport. mă duc. mă gândeam la mușuroiul natal. ele mornăiau. -Pa! eu am plecat! și m-am dus la locșorul meu și am stat acolo, pentru că prostia și retardul din jur mă indispuneau.

experiența Liei cu Mușuroiul (partea a 2-a)

-mda...zic că deja am un gust amar îl legătură cu această experiență, și-i zic experiență pentru că încă își are denumirea asta, din moment ce ”aventura” mă înghesuie la fiecare pas; și și învăț tot ce se poate învăța din tot ce mi se întâmplă.
oricum, am să povestesc, în cele 10 zile ce mi-au rămas de stat locului ce se mai întâmplă. și nu voi avea grijă la jigniri. pentru că nu-mi pasă, din moment ce zic adevărul.
dar să fac un mic rezumat mai întâi.

după cum știți, sunt o furnică și numele meu este Lia. până acum un an, nici nu mă gândeam să-mi schimb mușuroiul, dar uite că s-a întâmplat. am fost trimisă să mă integrez într-un mușuroi mai mare. experiențe peste experiențe, învățam tot mai multe lucruri, folositoare, nefolositoare, cu scop, fără scop...dar a trecut un an de atunci. intru pe al 2-lea an cu o nouă locuință. pământul pare mai fertil în zona asta, și am găsit și un pumn de semințe de mărar chiar lângă patul meu. știți voi că-mi place mărarul. în compartimentul meu mai stau cu Willa și Xorpia. ele sunt niște furnici foarte rele. pe Willa o știam mai de demult, dar nu o credeam în stare să fie așa de agasantă și cu așa de puțin creier cât a dovedit a avea. adică da, știu că suntem furnici și n-avem niciun gram de creier. dar măcar puținul necesar să-l fi avut. oricum, trebuie să vină cât de curând regina Graa și mă va lua să stau în compartimentul ei. dar până atunci, trebuie să le suport pe Willa și Xorpia. sfârșitul rezumatului.

Ziua 1.
se zice la noi în compartiment, că sâmbăta e zi de curat. și ghici! e sâmbătă. am făcut curat acum 2 săptămâni, deci și azi nu trebuie să mă intereseze de curățenie.[...] m-am dus până în bucătărie, să aud cu stupoare de la Xorpia și Willa că tre să fac eu curat azi pentru că au făcut ele amândouă curat săptămâna trecută. mamă și ce draci mi-au făcut...cum pula mea să zică așa ceva? că mă doare pe mine la 14 metri depărtare că s-o ajutat ele la făcut curat. dar unde creier nu-i, se instalează bine-mersi prostia, și de aici, se emană niște elucubrații de-mi vine să stau în coarne. și dau frate să le explic la lighioane că nu-i normal în pula mea să fac eu curat ca proasta din 2-n 2 săptămâni și să nu mă ajute nimeni și ele să stea cu cornu-n mână și să se lingă la cur. momentan nu fac nimic. poate li se revelează mintea. o să revin cu detalii.

Taci, tu,

Taci, tu,

Taci, tu, isterică mireasă
și nu-ți boci povestea
în urechea iadului de lângă tine,
ce râde înecat de fericire
că ți-ai greșit cărarea!
Gustă din alcool și uită
de pomii verzi și zilele senine,
căci azi tu ai murit.
Soarbe ușor abisul fericirii
din picătura de alcool
și uită tot ce știi;
învăluie tristețea-n amintire,
și-nghite lacrima sărată.
Înaintează! Și speră c-ai să scapi cândva!

Ghicitoare

Ghicitoare de poet

.................  de Rox Ana

Sunt picătura de extaz

ce-ți mângâie ades simțirea

când stai confuz lângă salcâm

și-ți delectezi privirea.

Sunt un violet crepuscular

din serile de mai

ce îți atinge-n mod suav retina

și-i dă chitării tale grai.

Sunt un atom de oxigen

ce îl inspiri docil

gândindu-te cu foc la nemurire

și suspinând subtil.

Sunt inorogul colorat

din al tău vis copilăresc,

din vremea când credeai în utopie

și tot ți se părea firesc.

.

.

.

În caz că încă n-ai ghicit,

EU...sunt IUBIREA!

Pe aleea corbilor

Pe aleea corbilor

O umbră te pândeşte,

Colo jos, în colţ de stradă.

Corbi pe sus, cu crini în cioc,

Din frica ta se-mbată.

Ce ceri tu de la lume?

Tu---ce te sperii de-un strigoi.

Corbii se descompun deasupra ta

Şi tu-i priveşti pasiv

Cum cad în balta de noroi.

Mirosul lor te-mbată

Şi trepidezi, ţintind cu ochii către umbră;

Şi nu mai e. Pământul s-a-nfruptat din ea.

Un corb, zbătându-se, şopteşte:

"Pe aleea corbilor, e doar o altă noapte sumbră!"