vineri, 25 noiembrie 2011

Nu cere lumii

  • Nu cere lumii


Nu cere lumii să-nțeleagă
ce raza lunii va să zică...
suava rază veselă de vară,
ce-i plină de extaz după auzul
vorbelor tale..

Nu cere lumii să-nțeleagă
puterea timpului asupra ta...
tu știi să speri, să ceri, să ai
tu știi s-aștepți
și știi să crezi..

Nu cere lumii să-nțeleagă
filozofia pură a iubirii...
căci ce-i iubirea doar tu știi
și știu și eu
și atât!..

Nu cere lumii să-nțeleagă
iubirea mortului pentru argilă...
noroiul galben plin de viermi
ce-i încălzește osul stern,
că nu vor înțelege..

Nu cere lumii să asculte
ploaia de vară...
că n-o aud cum auzim doar noi
și n-o-nțeleg
și e-n zadar!

Nu cere soarelui să stingă
ultima rază nesimțită...
ce-ți luminează pielea netedă
că poate mâine,
nici soarele nu îl mai vezi..

Nu cere nemurire de la demoni
și nu îi invoca în versuri...
invocă dragostea și luna,
siropul clipelor și raiul..
invocă visele!