Etichetele si etichetarea, a eticheta persoane...

Etichetele si etichetarea, a eticheta persoane...

De ceva vreme voiam sa tratez acest subiect...

Am sesizat ca unor persoane le place sa "eticheteze" lumea din jur...exact ca pe un obiect obtinut la o fabrica unde procesul de productie robotizat...ca pe acele obiecte aparute pe o banda rulanta, carora li se pune aceeasi eticheta de niste alte masini, care habar nu au ce eticheteaza defapt...ele doar eticheteaza...si atat...apoi, obiectele sunt asezate frumos, dupa eticheta, in cutii corespunzatoare...

ajunse pe taraba, obiectele respective sunt expuse oamenilor sub acelasi nume, cel indicat de eticheta...vanzatorul, si el...poate habar nu are ce vinde defapt...si ce se afla defapt sub acea eticheta...decat sa`si oboseasca sinapsele, prefera sa accepte informatia primita "de`a gata", informatie de pe eticheta, bineinteles...

Vine X la taraba si cere un oarecare produs "*"...vanzatorul ii spune ca nu are "*", dar ii arata obiectul despre care discutam mai sus...X, pare destul de nemultumit, stramba usor din nas, ridica spranceana stanga [proces ce`i scoate in evidenta profunzimea ochilor caprui ce priveau indecisi spre produs]...si se decide pana la urma sa cumpere produsul sugerat...

Ajunge acasa, rupe eticheta, si ca sa vezi...X pare multumit...Scapat de eticheta, obiectul nostru nu mai emana aceeasi impresie respingatoare...X isi da seama ca obiectul nu corespundea cu detaliile de pe eticheta, ci era cu mult superior...

De ce scriu asta? Am dat doar un exemplu de etichetare gresita...Adica, nu inteleg procesul asta de etichetare a persoanelor pe banda rulanta...persoanele sunt etichetate dupa o prima si ultima impresie si atat...nu se mai investigheaza pentru a se pune "verdictul" real...

22 mai 2010 `s sentiments...

***

"John: ce frumos ai scris...

John: astea ar trebui sa apara si pe blogul tau.."

***

e exact ca si pufuletii...am punga de pufuleti in mana...si mananc din ea...si eu simt ca nu mai pot sa mananc...dar subconstientul meu nu ma lasa sa ma opresc...si continui sa mananc din punga...numai ca....diferenta e ca punga de pufuleti se termina la un moment dat...si in cateva minute dupa ce se termina, uit de pufuleti...raman doar cu starea aia ca am mancat cam multi....dar in mare, ce simt eu e exact ce simte o oricare alta persoana cand are o punga de pufuleti in mana...[alegoric]...

***

ma simt ca intr`un labirint...in inima labirintului, chinuindu`ma sa gasesc iesirea, murdara pe haine si pe maini din cauza noroiului provocat de o ploaie nesimtita...obosita, de cat am incercat...si tot incercat...si tot incercat sa ma catar pe unul din acesti pereti ce ma inconjoara...pentru ca tind sa cred ca daca voi reusi sa ma cocot pe unul din acesti pereti, voi vedea iesirea....