Spectrul realitatii 



Privesc cerul gri prin spectrul realitatii
Si observ in infinit un pumn de puf;
Cadea sub raza rosie de soare;
Venea din vazduh, ca urma a unei lupte sangeroase.
Puful era rosu, plin de sange, de cenusa.
Si se zareste'apoi trupul gol al ei,
Al unei pasari ratacite'n infinit,
Prada a destinului, un rapitor puternic,
Caruia nu'i pasa de puritate si de sentimente;
Pasarea avea ochii deschisi, singurii martori
Ai crimei nefaste din vazduh;
Priveau in gol, morti, apoi se'nchid;
A murit...
Ce destin nenorocit,
Pentru o vietate atat de sincera ca ea;
Cu ce'a gresit, de a murit?
O iau in mana si o ingrop in oceanul de nisip;
Intr'un cavou gri.
Ma bucur pentru ea,
Caci va zbura
Pe veci!

Fortareata visului

Fortareata visului...

Sa zbor...
Dorinta arzatoare a sufletului meu,
Ascunsa'ntr'un sicriu,
In fortareata de pe deal.

Nu pot...
Ma tin legata doua fire impletite,
Legata de'un abis intunecat,
De amintrea vesnica a flacarii din fortareata,
Ce ochii cu sadism mi'i incanta.

Visez...
Sa pot pasi in fortareata sumbra,
Sa trec cu nepasare pe lang'acel mormant,
Ce nu mai are flori, demult...
Mormant in care visul meu pe veacuri zace...
Mormant in care visul meu va putrezi....