mâini murdare
ating
roşul viu al sângelui muribundei.
guri nesătule
şoptesc vorbe din altă lume.
şi toţi dansează lângă morţii
fără flori de crin pe pleoape,
ce înghit ţărâna aspră
fără viermi.
unde sunt?
pleacă capu-n faţa mea
îngerul durerii,
indignat de nepăsarea,
depravarea,
ce-a cuprins
o lume-ntreagă.
tăcere. şi s-a stins şi el.
nu cer, nu vreau să înţeleg.
şi toţi dansează
lângă altar;
unde pruncii nenăscuţi
sunt scoşi şi îngiţiţi
de foamea zeului ce-ntinde aripi
peste pământul
călcat de toţi.
şi te-am zărit pe tine,
un nimic ce cântă despre
teama de înstrăinare,
resemnat;
la dreapta zeului
ce ţi-a promis
că-ţi udă-n fiecare zi
ţărâna sub picioare.
mă trage abisul;
mă sting.
negru.
