Taci, tu,
Taci, tu, isterică mireasă
și nu-ți boci povestea
în urechea iadului de lângă tine,
ce râde înecat de fericire
că ți-ai greșit cărarea!
Gustă din alcool și uită
de pomii verzi și zilele senine,
căci azi tu ai murit.
Soarbe ușor abisul fericirii
din picătura de alcool
și uită tot ce știi;
învăluie tristețea-n amintire,
și-nghite lacrima sărată.
Înaintează! Și speră c-ai să scapi cândva!
