cameră anostă de spital,
pereţi dezgoliţi de culoare,
reci şi aspri
duhnind a spirt ieftin.
pat adânc cu margini de fier supt de rugină.
searbădă stă Coralina
mâncând perfuzii de morfină.
cancerul o mănâncă pe ea.
respiră spitalul şi
spitalul o respiră pe ea.
Coralina nu plânge,
înghite în stomacul rupt
toate lacrimile,
hrănindu-şi viermii ce abia fac ochi sub
cancer.
nimeni nu se-ndură
să-i ducă ei seminţe
de soare şi
să-i soarbă tot medicamentul
să îi rămână boala.
Coralina astăzi moare şi
în ea încă se zbate
un ultim fir de boală
ce zgârie nucleul
unui ovul pierdut în timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu